Printre reacţiile cititorilor la cel mai recent editorial, cel despre obiceiurile la înmormântări (şi nu numai) s-a aflat şi una pe care o anticipam şi care reprezenta de fapt ideea pentru următorul: şi anume că nu e firesc să existe, în proximitatea Spitalului de Urgenţă, atât de multe magazine funerare, cu sicrie şi coroane în vitrină.
Înainte să facem argumentaţia necesară, vreau să precizez un lucru: este nevoie de comercianţi de acest gen, nu le contest utilitatea, ba, dimpotrivă, cred că sunt esenţiali pentru buna desfăşurare a unui eveniment, care oricum am face este îngrozitor de sfâşietor pentru toţi cei implicaţi.
Problema nu este de ce avem firme de pompe funebre, supărarea gălăţenilor şi a mea derivă dintr-o nebunie a luptei pentru clienţi care a făcut ca aceste magazine să se apropie din ce în ce mai mult de spital, locul unde oamenii se duc nu ca să moară, chiar dacă asta se întâmplă mai des decât am vrea, ci ca să trăiască. Să se lupte cu boala şi să o învingă. Pentru asta, oamenii au nevoie de un ambient cât mai plăcut, de un spaţiu relaxant măcar în jurul spitalului, dacă în el oricum nu prea este posibil. Pentru asta au spitalele un parc frumos de jur împrejur, eventual o capelă sau o biserică, să ne putem ruga pentru vindecarea celor dragi, o bancă să ne tragem sufletul la venire sau la plecare ori pentru ca bolnavii mai în putere să poată să ia aer. Din punctul acesta de vedere, spitalele au fost construite cu cap şi, chiar dacă au de suferit la capitolul frumuseţe - n-ar strica, spre exemplu, nişte flori măcar prin parcurile de lângă ele, dacă în saloane nu sunt admise, din motive medicale - există loc pentru îmbunătăţiri.
În toată ecuaţia vindecării, nu scrie însă nicăieri că e oportun ca omul bolnav să vadă, la intrarea în spital, magazine cu sicrie în vitrină şi coroane de plastic agăţate să le bată vântul, pe post de banner, aşa cum avem în faţa şi în spatele Spitalului Judeţean. Eu am numărat patru firme de pompe funebre pe circa 350 de metri liniari de trotuar. Prea multe. Mi se întoarce totul în mine când le văd acum, fiind sănătoasă. Când am ieşit din spital în toamna trecută, după o operaţie şi suferinţa aferentă, îmi amintesc exact cum mi s-a strâns stomacul în mine.
Da, sunt de acord că avem nevoie de pompe funebre. Dar nu voi fi de acord ca acestea să stea cu reclame de prost gust în vitrină, chiar sub geamul bolnavilor, chiar în calea rudelor care le cumpără medicamente de la farmaciile din jur. Nu e uman, domnilor comercianţi de cele necesare pentru ultimul drum. Şi, da, legea vă acordă dreptul să vă faceţi reclamă, nu contest asta. Dar şi un anunţ discret, cu litere aurii, aşa cum am văzut prin vitrinele altor asemenea firme din Europa, are acelaşi efect. Nu e nevoie să pui sicriul în faţa uşii, ca să vadă lumea că are sau nu satin pe fund şi giulgiu brodat. E suficient să scrii că oferi servicii complete la preţuri decente. Şi poţi să pui în geam un înger întristat sau doar o cruce sau, ce ştiu eu, doar două pălării negre, una de damă, cu voaletă, şi una bărbătească, sobră, aşa cum am văzut la Viena, de pildă. Era o capelă acolo, în spatele vitrinei elegante, dar nimic nu se ghicea de la stradă. Pentru reclamă, există alternative. Nu e nevoie să-i scoţi omului ochii cu sicriul pus la drum. Şi nici să stai de pază la uşa morgii.
