Locuim în oraşul înconjurat de ape: Siret, Prut şi Dunăre. Nu ar trebui să uităm însă nici de lacurile aflate în oraş sau pe lângă el. Asta ne atrage invidia multor români, care nu au acelaşi noroc ca şi noi. Invidia lor însă nu este justificată, deşi ei, cei care nu sunt la fel de norocoşi ca şi noi, habar nu au de acest lucru.
În acest oraş „minunat”, înconjurat de ape, cea mai mare lipsă a oamenilor este chiar apa. Unii nu au apă rece, majoritatea gălăţenilor plânge după o baie cu apă caldă de la robinetul din dotare, iar alţii tânjesc după un loc de scăldat. Ei bine, o parte dintre cei care se alimentează cu apă rece de la cisternele Apă Canal nu ar trebui să aibă tupeu să se plângă, şi asta pentru că au uitat de ani buni unde se află asociaţia şi care le sunt îndatoririle faţă de comunitate, acumulând datorii istorice. Alţii însă suferă din cauza celor de mai sus, fără a avea o vină anume, poate doar pe aceea că locuiesc la bloc. Sau în respectivul bloc. În ultima perioadă s-a găsit o soluţie viabilă pentru ei, dar dacă au bani să plătească racordurile individuale. Mai pe scurt, au plătit lună de lună la întreţinere şi acum tot din venitul propriu trebuie să îşi asigure apa potabilă. Ceilalţi însă, care poartă întreaga vină de altfel, primesc apă gratuit de la cisterne. Oare cine o fi în avantaj?
Tot în oraşul înconjurat de ape, gălăţenii se spală la lighean. Unii, mai norocoşi, au scăpat, cel puţin pentru o perioadă, de acest coşmar. Mai exact, 57.782 de apartamente, dintre care 10.600 sunt nelocuite, ar fi trebuit să primească, începând din acest weekend, apă caldă. Mai curată, mai rece sau mai caldă, cu debit mai mic sau mai mare, cel puţin a început să curgă la robinetul salvator din perete. Restul locuitorilor, şi nu mă refer aici la cel care, tot din banii proprii sau din împrumuturi bancare, şi-au pus centrale, mai au de aşteptat până când asociaţiile din care fac parte vor semna cu noua societate de furnizare a apei calde, Calorgal.
În tot acest timp, gălăţenii nu se pot consola nici măcar cu ideea de a merge să facă o baie la ştrand sau într-una dintre apele din jurul oraşului. Ştrand public nu avem, la cel privat nu se pot duce decât cei cu dare de mână, preţul biletului de intrare pentru o persoană fiind cam la acelaşi nivel cu suma pe care o cheltuie o familie pentru hrana dintr-o zi. Iar de apele curgătoare sau de lacuri nu te poţi apropia decât dacă eşti suficient de inconştient încât să îţi rişti sănătatea. Şi nu sunt vorbe răutăcioase, ci o crudă realitate, asupra căreia atrage atenţia chiar Direcţia de Sănătate Publică Galaţi. Specialiştii DSP le recomandă autorităţilor să pună afişe cu scăldatul interzis la toate apele care ne înconjoară, iar gălăţenilor să nu încalce aceste sfaturi, pentru că riscă să se aleagă cu boli de piele, digestive sau oftalmologice. Motivaţia este foarte simplă, analizele de laborator au arătat o încărcătură microbiană mai mare decât cea permisă.
Astfel, oraşul înconjurat de ape riscă să moară tocmai din cauza lipsei apei, fie ea caldă, rece sau de scăldat. Şi asta în condiţiile în care alţii fac profituri uriaşe pentru că îmbuteliază apă de izvor. Sau presupusă a fi de izvor.
