Printre seminţele tradiţionale de scandal, gen hoţii şi vardiştii, silicoane şi pompoane sau nelinişti de la miezul nopţii s-a strecurat şi un subiect spre care nu s-ar zice că ar da buzna amatorii de senzaţii tari: Codul Fiscal. Desigur, când e vorba de taxe şi impozite ar trebui să fim cu toţii interesaţi, pe de altă parte nu doarme nimeni cu manualele de finanţe sau rapoartele macroeconomice sub pernă. De fapt, nici nu e vorba atât de ce conţine sau ar urma să conţină Codul Fiscal, cât de cine se pricepe sau nu se pricepe la el. Întrebarea a fost lansată retoric de premierul Victor Ponta, la adresa preşedintelui Klaus Iohannis, iar cu asta, dintr-o vorbă, economiştii au fost împărţiţi în două: cei care sunt cu el şi cei care sunt împotriva sa. Alunecăm, aşadar, iar în tenebrele urât mirositoare ale politicii, iar realitatea economică, aia cu plicticosul Cod Fiscal, indicatori macroeconomici, evoluţii bugetare rămâne doar un accesoriu de scos ochii adversarilor.
Pe de o parte, premierul trânteşte pleaşca reducerii de TVA de la 24 la sută la 19 la sută, „că aşa i-au zis cei de la Finanţe, că merge”, că o să se umfle Siretul de atâta lapte şi miere, fără însă a veni concret cu vreo explicaţie de cum va fi acoperit deficitul de 12 miliarde de lei la bugetul stat în cazul în care viitura asta de bunăstare nu va lua românii pe sus.
De partea cealaltă, preşedintele Klaus Iohannis, susţinut discret din umbră de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, refuză să promulge proiectul noului Cod Fiscal pe motiv că nu putem să ne lansăm în „experimente economice” şi că prudenţa este, până la urmă, mama înţelepciunii. Restul e tăcere.
Şi uite aşa, Codul Fiscal a devenit iasca numai bună să se aprindă de la scânteile dintre palate. Cui îi pasă de argumente, de „cifre”, chit că ţara (economic vorbind) poate să ia foc. „Baba” poate să se pieptene liniştită în continuare, atât timp cât iese la vot.
Indiferent de tabără, politicienii au ratat ocazia de a demonstra că ştiu să dezbată şi chestiuni serioase. Premierul Victor Ponta lasă impresia că vrea să ascundă sub preşul TVA păcatele tinereţii recente pentru care este anchetat de DNA. Şi nu va convinge cu asta investitorii că măsura nu este decât un hocus-pocus pe care s-ar putea să-l plătim scump când o veni scadenţa bugetară. Din păcate, nici preşedintele Klaus Iohannis, atunci când a respins măsurile fiscale, nu a explicat pe înţelesul tuturor de ce a făcut-o. Sau să-i fi solicitat premierului, măcar, să explice cum va ţine scăderea de TVA loc de proiecte de infrastructură sau cum va creşte consumul atât timp cât nu scade şomajul, iar veniturile rămân majoritar la limita subzistenţei în regiuni precum cea din care face parte Galaţiul.
Vestea bună, totuşi, cu care toată lumea pare a fi de acord, este legea amnistiei fiscale. Ea a fost, ieri, promulgată, spre fericirea unor categorii de contribuabili şi alegători. Nici de măsurile astea nu s-a discutat prea mult, iar detaliile tehnice sunt atât de aride, că nici măcar de o controversă politică nu sunt bune. De TVA a auzit însă mai multă lume. Ba, mai ştii, poate s-o găsi cineva să propună un referendum "a la grec", în care să fim întrebaţi dacă nu vrem să scăpăm cu totul de taxe şi impozite! Aşa s-ar eradica sărăcia prin vot, iar bunăstarea multilateral dezvoltată nu ar mai fi doar apanajul aleşilor.
