Parlamentarii noştri ştiu că „o minune ţine numai trei zile”, aşa că sunt pregătiţi chiar şi pentru un mandat ultrascurt. Chiar weekend să fie, tot ar avea timp să voteze priorităţile. Prin ordonanţă de urgenţă, începând cu 1 august, demnitarii, parlamentarii, care (îşi) fac legea, îşi vor mări bietele indemnizaţii de la 9.000 lei în sus pe lună! E o “filosofie” ce vine poate din vremea fanarioţilor, care se căpătuiau din prima zi, căci nu ştiau cât de lungi le vor fi zilele de domnie…
Se va da, dacă se va da, mai târziu (dar se anunţă odată cu creşterea pentru demnitari), o mărire cu 70 la sută şi a lefii bugetarului de rând, însă când îi va veni rândul cică, zice doamna Plumb, „de la” 1 decembrie mai departe, printr-o lege care va scrâşni poate prin Parlament, nu prin rapida ordonaţă, între timp crescând, “preventiv”, preţurile! Ce e bine, noua lege a salarizării are doar cinci trepte, iar cea veche avea 111!
Vedem iar că alegem oameni care îşi votează drepturi, de ce să ne mai mirăm că societatea noastră se ticăloşeşte pe zi ce trece? Întâlnesc respectaţi oameni cu bani mulţi şi instrucţie puţină, care sunt mândri să-mi arate nu un tablou „de Cutare ” pictor, ci unul „de atâtea milioane”. Un senator gălăţean nici nu ştia cum se numeşte cunoscutul artist de la care cumpărase un tablou de X milioane - sigur are nevoie de o mărire! Şi sufletul a devenit afacere!
Citeam recent un titlu năucitor: „Minunea de 20 de milioane de euro săvârşită de Arsenie Boca”. O minune care nu constă deci în „ce”, ci în „cât”?! Titlul din „Gândul” ilustra dezvăluirea că se îmbogăţesc „preoţii, BOR, agenţiile de turism, primarii şi politica, deopotrivă, din negoţul la tarabă, practicat în talciocul deschis la doi paşi de mănăstire, dar şi în orice alt colţ al ţării, asociaţii şi ONG-uri care-i poartă numele, editori şi edituri, librari şi librării, reţeaua de carte bisericească, radiouri, televiziuni de ştiri, site-uri, reţelele de socializare, în sfârşit, oricine are un talent, cât de mic, ca să poată manufactura ceva cu chipul duhovnicului”! Cu aproape un milioan de cucernici veniţi anual în pelerinaj la Prislop, mucenicul torturat de comunişti este vândut „la bucată”! Un gălăţean mi se lăuda că a cumpărat „o icoană” cu părintele Boca - de fapt o… poză! Iar dacă o fotografie şi „plânge”, ajunge chiar mai scumpă decât o icoană pictată de Grigorescu!
O, sfântă sărăcie cu duhul, sfântă naivitate, ce te mai aşteaptă şi de-acum înainte! Într-o ţară în care votezi nişte oameni ca să-şi facă ei indemnizaţii babane, cu analfabetism în creştere, cu manelizare, se poate orice, de la violuri la diplome vândute şi leacuri falsificate! Lumea n-a învăţat nici din înşelătorii celebre odinioară, precum psihoza naţională care făcea dintr-un cioban (mort în ´94!) un sfânt, exploatând credulitatea mulţimilor cu suflet mare, de către inşi interesaţi şi de o presă lacomă de trăsnăi! Ciobanul din Maglavit Petrache Lupu, care pretindea că a vorbit cu Dumnezeu, a fost primit în mare număr, cândva, şi de gălăţeni, pe un dâmb din locul unde astăzi se ridică Biserica "Sfânta Mina". În ţara asta, „minunile” s-au ţinut lanţ! Nu şi minunea cinstei tuturor aleşilor. Un exemplu de pe vremuri arată absurdul politic legiferat: singurul locuitor destul de bogat ca să aibă drept de vot în judeţul Ismail se vota regulat pe sine însuşi deputat în Parlamentul român… şi ieşea! Minune mare!
