Poate aş fi rămas un simplu spectator la iureşul declanşat în trei judeţe apropiate, când procurorii au făcut horă în jurul spitalelor şi farmaciilor pentru a scoate la iveală dovezi ale unei caracatiţe mizere. La Brăila, Constanţa şi Vrancea gulerele albe din sănătate, justiţie şi mai ales din lumea interlopă şi şi-au dat mâna pentru a pune la cale o maşinaţie infectă cu unicul scop de a stoarce bani care ar fi trebuit să ajungă la bolnavii de cancer. Milioane de euro au luat drumul buzunarelor celor care cu ceva minte, multă influenţă şi o tonă de tupeu şi-au îndesat bani în conturi, cu reţetele fictive şi deconturi pe numele unor oameni sănătoşi tun. Totul sub orchestraţia – atenţie! – unui interlop, cămătar, personaj underground, travestit în patron de farmacie. Pardon, în familist de afaceri care a descoperit reţeta transformării din bătăuş în „guler alb”, alături de cei care aveau ştampila şi parafa necesare nu vindecării bolnavilor, ci jefuirii nesimţite a acestora. Şi ce dacă Titi Sgîrcitu – pentru că despre el este vorba, îşi odihneşte acum vremelnic oasele într-o puşcărie unde plăteşte tribut pentru apucăturile care l-au consacrat? Mecanismul a mers ca uns, iar banii au intrat în conturile celor angrenaţi în caracatiţă.
Ştiind drama cu care bolnavii de cancer din România, nu neapărat din Brăila, Constanţa sau Vrancea, se confruntă în lupta cu nemiloasa boală, nu pot rămâne impasibilă, izolând „speţa” la cele trei judeţe. Sute, dacă nu mii de români suferinzi iau lunar drumul marilor clinici speriaţi de ceea ce ar putea experimenta dacă se supun tratamentului la ei acasă. La cozi interminabile pentru a ajunge să fie expuşi la aparate vechi şi care se defectează frecvent, cu tratamentele cele mai ieftine şi de multe ori administrate prost, suferinzii de cancer sunt de două ori condamnaţi. Mulţi preferă să stea cu lunile departe de casă numai să aibă măcar nădejdea că li se acordă o şansă reală şi că nu mor cu zile. Asta dacă trec peste şocul de a afla la Bucureşti sau Cluj că „la oncologia de la judeţ” nu li s-a dat decât jumătate de tratament. Sau tratamentul greşit.
Pentru adevăraţii bolnavi, sistemul nu pune la bătaie milioanele de euro pe care acum justiţia se va chinui să îi recupereze de la „afaceriştii” de la Brăila. Milioane decontate dintr-o mişcare de pix, în baza unor acte seci, aparent legale, făcute de oameni fără suflet. Şi aici mă refer că doctoriţele de la Oncologie, prinse în mecanism şi care aveau drept „misiune” recrutarea de pacienţi şi prescrierea reţetelor. Pe mâna lor (sau a oricărui alt oncolog din orice alt colţ al ţării) ajung oameni cu speranţa în batistă pentru care chinuitoarele tratamente decontate de statul român reprezintă unica speranţă de a-şi prelungi viaţa. Niciun om cu zilele numărate nu stă să numere cantitatea de pastile sau să măsoare citostaticul din perfuzie. Nu ştie şi nu poate să aprecieze calitatea remediului care ar trebui să îl ţină departe de groapă. Nu ştie că el primeşte, poate, cele mai ieftine şi mai proaste pastile, în timp ce pentru cele mai scumpe şi performante medicamente se fac deconturi grase care ajung să fie investite în afaceri, maşini, vile, cumpărare de influenţă sau campanii electorale. Genul acesta de atentate mercantile la sănătatea populaţiei mă duc cu gândul la o urare sinceră pentru „sugative”: „La mulţi, mulţi, ani!”
