Un cinematograf numit dorinţă

Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Anul acesta, în sfârşit, gălăţenii vor avea parte de un cadou adevărat de Sărbătorile de iarnă: un cinematograf! Galaţiul era ultimul oraş mare din ţară în care nu aveai unde să te duci să vezi un film, de parcă aici ar fi fost ultima văgăună din creierul munţilor. Când le spuneam amicilor de prin alte locuri că nu avem niciun cinematograf în Galaţi, că trebuie să ne ducem până la Brăila ca să vedem un film, nu ştiau dacă e vreo glumă sau chiar vorbeam serios.

Dar uite că „minunea” e pe cale să se întâmple. Vom avea cinematograf şi încă unul modern, în care se vor putea viziona inclusiv filme 3D. Merită felicitări pentru asta şi investitorul buzoian care şi-a pus banii la bătaie pentru a le asigura gălăţenilor condiţii optime de vizionare a unui film, merită felicitări şi organizaţia neguvernamentală „Galaţi, oraşul meu!”, care a derulat cu folos campania "Vrem Cinematograf în Galaţi" şi, nu în ultimul rând, merită felicitări şi Casa de Cultură a Sindicatelor, care a pus la dispoziţie spaţiul pentru funcţionarea acestui cinematograf.

Primele spectacole - pentru că un film este, în definitiv, o formă de spectacol - vor avea loc, din câte ni s-a explicat, în jurul datei de 4 decembrie. Un lucru promis gălăţenilor a fost şi că preţul biletelor nu va fi la fel de piperat precum cel de la mallul din Brăila. E un lucru bun - pe de o parte, filmele vor deveni mai accesibile pentru spectatorii tineri, iar vizionarea filmului „în original” va fi mai tentantă decât vizionarea lui pe internet sau la televizor, iar pe de altă parte, poate că şi alte categorii de spectatori, unii care n-au mai călcat din anii ’90 într-un cinematograf, ar putea redescoperi, la un preţ accesibil, plăcerea de a merge la un film.

Pe timpuri, cinematograful era pentru toate buzunarele. La fel ca şi astăzi, erau şi filme bune, şi filme proaste, iar alegerea ţinea în primul rând de spectator. De ani de zile, aici, la Galaţi, am fost însă lipsiţi de această alegere. Că a fost vina RADEF, care şi-a îngropat cu zile cinematografele şi nu a ştiut prin investiţii sau proiecte inteligente să compenseze invazia televiziunii sau a internetului, că a fost vina Primăriei, că nu a reuşit să identifice o soluţie la o problemă clamată tot mai evident în ultimii ani, cert este că şi de această dată, într-o chestiune atât de „măruntă”, precum cea a unui cinematograf, instituţiile publice şi-au dovedit ineficienţa. S-a tot vorbit de preluarea de către Primărie a fostelor cinematografe Flacăra, Dacia şi Grădina de Vară, dar lucrurile au tot bătut pasul pe loc, discuţiile cu RADEF s-au împotmolit când a venit vorba şi de datorii, iar fostele centre cinematografice se transformă, încet-încet, în ruine. Ironia sorţii, autorităţile publice vorbesc de investiţii faraonice de zeci şi sute de milioane de euro, dar n-au reuşit să găsească fonduri cât o fărâmă din proiectele ciclopice pentru a împlini această dorinţă a gălăţenilor, de a avea un loc, în oraşul lor, unde să poată viziona un film.

Din povestea asta ar trebui ca autorităţile publice să tragă nişte învăţăminte şi în alte privinţe. Galaţiul este sărac în posibilităţi de petrecere a timpului liber, iar o bună parte din vină revine autorităţilor publice. Prin campanii electorale li s-a promis gălăţenilor marea cu sarea: aqualand, plajă, baze sportive, faleză cu locuri de promenadă, piste de biciclişti, telegondolă, centre nautice, un nou muzeu de arte vizuale, un nou teatru de păpuşi şi, desigur, cinematograf. Ultimul de pe listă e pe cale să se rezolve graţie unei investiţii private. Ar fi, totuşi, cazul ca şi autorităţile publice să coboare printre muritorii de rând şi să lase în urmă, între ciclurile electorale, nu doar fărâme din cât s-au angajat. Cu o floare nu se face primăvară. Şi nici cu promisiuni neonorate.

Citit 1473 ori Ultima modificare Duminică, 29 Noiembrie 2015 21:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.