Fără să mă plasez pe ingrata ipostaza a cârcotaşului care când e bine, e nemulţumit că e bine, iar când e rău, se plânge că e rău, stau şi mă întreb cu ce am greşit noi, gălăţenii, să avem parte de atâta tristeţe şi blazare în jurul nostru. Ne-am obişnuit să vedem, de ani de zile, cum localnicii urbelor mai neaoşe sau mai străine, sunt gratulaţi cu politeţe, respect şi frumos. Că e ziua oraşului, că e ziua naţională, că e sărbătoare religioasă, să simtă oamenii că trăiesc într-un loc viu şi nu într-una dintre poveştile triste ale lui Andersen. E adevărat, puse în oglindă cu celelalte probleme grave ale societăţii – căldură, apă caldă, străzi, şomaj - luminiţele, concertele şi sărbătorile publice devin motiv legitim de cârcoteală. Circ ne trebuie? Pe bună dreptate. Pentru că, decât puţin şi prost, dar scump la buzunare, mai bine deloc. Şi totuşi! Ca anul acesta, mai rar! Suntem cetăţenii unui oraş ale cărui zile se marchează în prag de iarnă, alături de Ziua Naţională.
Pentru noi, ar trebui să fie de două, de trei ori sărbătoare. Aş fi dorit, personal, să văd mai multă viaţă în acest oraş, condamnat să se serbeze într-o obscură parcare de mall de la marginea oraşului. Aş fi vrut ca aceia care nu au prins un maxi-taxi sau nu au găsit loc în parcare să poată gusta spiritul sărbătoresc şi în altă parte a oraşului. La Galaţi zilele care ar fi trebuit să ne introducă în atmosfera de Crăciun au fost la fel de terne ca tot restul anului. Două-trei ghirlande cocoţate pe stâlpi în centrul oraşului, nu înţeleg de ce, duminică după-amiază, cu o zi înainte de Sf. Andrei, a fost toată osteneala celor plătiţi probabil să ne facă serile luminoase. Cel puţin până acum. Gălăţeanul a fost condamnat să îşi sărbătorească oraşul la aceleaşi becuri din planul de iluminat public, cu multiple lacune chiar pe străzile principale. Şi să ajungem la Ziua Naţională cea plină de patriotism, aleşii noştri ne-au mai servit o porţie de "respect" pe pâine, că ciolanul cu fasole oricum ne-ar fi căzut greu. Ceea ce trebuia să fie un moment solemn şi vesel totodată pentru toată lumea, s-a transformat într-un prelung moment de reculegere din cauză că o amărâtă de staţie de amplificare a fost un lux prea mare, pe care gălăţenii nu îl meritau ca să fie părtaşi, inclusiv auditiv, la ce se petrecea dinaintea autorităţilor.
Mai vreţi respect? Mai aşteptaţi un pic. Nu vă faceţi griji dacă atmosfera festivă va întârzia să apară şi la noi. Oricum şi Ianca, da, aţi citit bine, e mai luminată decât Galaţiul la acest moment. Poate cineva de acolo, de sus, s-a gândit să nu ne mai facem păcate înjurând chiloţăreala şi fonfleurile pe bani publici. S-or fi gândit că gălăţenii care nu au mai văzut căldura în case din cincinalul trecut se bucură că li s-au dezmorţit caloriferele şi nu vor mai băga de seamă chiţibuşurile. Adică aproape 2.000.000 de lei, bani puşi la bătaie pentru iluminatul festiv şi care vor intra în conturile unei firme de la Hunedoara. O fi drumul lung şi luminiţele grele? Poate Moş Crăciun îi va aduce şi pe cei tocmiţi să ne facă oraşul frumos. Şi poate, Moş Crăciun le va aduce aleşilor noştri şi un cadou. Vreo carte din care să înveţe să nu fure de la alţii, decenţă, respect şi simţul măsurii. Că poate aşa gălăţenii nu vor mai migra să petreacă zilele urbei la munte sau în alte oraşe mai frumoase, iar de Ziua Naţională să fie mândri că sunt români la ei acasă!
