O declaraţie sinceră a viceprimarului Ciumacenco mi-a amintit de o mai veche poveste din care vedem că nimic nu se schimbă în ţara asta! Chestia pe care v-o povestesc este adevărată sută la sută şi dovedeşte genialitatea românească, care ştie să împace varza cu lupul, dar şi cu capra, adică să păstreze, chiar şi ilegal, legalitatea!
Pe o navă românească de pescuit undeva prin Atlantic, înainte de ´89, comanda un căpitan straşnic, în bune relaţii cu conducerea întreprinderii care patrona flota de pescuit. Dar avea şi un şef mecanic abia ieşit din facultate. Care ar fi putut deci lucra şi pe o navă cosmică, se pricepea la lucruri complicate; mai puţin la şulfăneala necesară „în producţie”, cum se spunea pe atunci.
Ei bine, de circuitele de apă şi de, pardon de expresie, fecale, răspundea, încă din Cretacic, un brav motorist, un moşulică maliţios, dar simpatic, poreclit nu vă spui cum, că roşesc doamnele. Ei bine, moşu´ ţinea minte toate improvizaţiile făcute în timp. Ştia de pildă că, în loc de pompă, coclender sau mai ştiu eu ce, rezolva treaba un circuit de ţevi care, la câtva timp, trebuia golit, pur şi simplu scoţând un dop de lemn prin care scurgea ce trebuia scurs direct în santină (nu mă întrebaţi ce-i aia, că nu vă trebuie!), apoi punea dopul la loc şi treaba mergea ca motorizată înainte.
Din cauza dopului respectiv, dar şi a altor dopuri, ţevi sudate, sârme legate şi pene vârâte pe ici pe acolo, omul, deşi un mic motorist fără glorie, devenea mai important decât şeful mecanic. Ei, când motoristul pleca şi el, aşa cum se cuvenea, la odihnă în ţară, două luni lucrurile se dădeau peste cap, pentru că omul nu divulga nimănui secretul dopului, iar alţii n-aveau timp, chef şi îndemânare ca să descopere singuri ce şi cum.
La un moment dat, pe când omul plecase de vreo lună în concediu, dopul a blocat ceva important la maşină. Chestia e că, în mod sigur, ştiam că nea Nu-vă-spun-cum se va întoarce şi va rezolva într-un ceas lucrurile. Un ceas plus o lună, până-l aducea avionul îndărăt!
Da´ cum să spui şefilor din ţară că nu ştii ce are nava? Şi atunci, un deştept s-a apucat să raporteze că nava nu merge din cauza spargerii unui rulment. Cum, puşi pe economii ca şi acum, ăia nu mai aprobau nici hârtie igienică prea multă, ne aşteptam ca, la fel ca alte piese care erau cerute şi nu veneau, deşi viaţa ne era chiar pusă în pericol fără ele, nici rulmentul nu va fi aprobat. Mai ales că era japonez şi costa mii de dolari! Astfel, câştigam timp până ni se întorcea motoristul.
Aici a intervenit însă faptul că aveam un comandant demn de încredere sau poate cu pile: rulmentul a ajuns la navă în timp record! Norocul nostru că nea motoristul s-a întors cam odată, astfel încât ar fi trebuit să recunoaştem că, în ciuda investiţiei măreţe, lucrurile stăteau exact pe loc!
Omul a scos imediat dopul, nava a revenit la lucru, s-a raportat reparaţie „cu mijloacele bordului” (se vorbea chiar de eroism!) şi am fost felicitaţi că am economisit rulmentul, care n-a mai fost montat niciodată…
Tot aşa, viceprimarul nostru, întrebat de ce nu se fac sensuri giratorii în locul unor semafoare care au produs accidente, victime sau măcar mulţi, mulţi nervi, a recunoscut că până acum s-au invocat false motive, în realitate… nu are voie să îndrepte lucrurile! Pentru că decizia a fost una tâmpită, dar votată repede într-unul din consiliile locale gălăţene trecute, stopurile nu mai pot fi demontate fără a fi sancţionaţi proiectanţii. Care n-au nicio vină (i-or fi avertizat ei sau nu pe edili sau pe consilieri că greşesc?), au făcut chiar o treabă excelentă de proiectare la ce li s-a cerut. Iar cei care au „poruncit” de fapt tărăşenia nu au cum să fie pedepsiţi, pentru că sunt aleşi, iar legea nu-i atinge.
Unul dintre semafoare, de pe Coşbuc, aşteaptă de pildă să iasă din garanţie, pentru a fi îndepărtat. Iată cum la noi, o chestie strâmbă nu este schimbată, ci se caută explicaţii ştiinţifice numai ca să nu vorbim despre… dop! E mai simplu să punem dopuri în urechi…
