Peste 7.000 de gălăţeni au fost diagnosticaţi cu cancer în ultimii cinci ani. În evidenţa autorităţilor gălăţene, la sfârşitul anului trecut, se aflau peste 16.000 de pacienţi cu afecţiuni oncologice. În toată ţara există 850.000 de bolnavi de cancer, dintre care 5.000 sunt copii.
La un număr atât de mare de bolnavi şi ţinând seama de gravitatea bolii, te-ai aştepta ca medicamentele oncologice să fie o prioritate pentru autorităţi. Cu toate acestea, peste 20 de medicamente vitale pentru aceşti bolnavi lipsesc în prezent de pe piaţa din România. În lipsa lor, medicii sunt practic legaţi la mâini, privind neputincioşi cum starea pacienţilor se agravează. Poate că situaţia cea mai tulburătoare este cauzată de lipsa medicamentului Lanvis, produs indispensabil, printre altele, pentru tratamentul copiilor diagnosticaţi cu leucemie.
Buba s-a spart în urmă cu două zile, atunci când Ministerul Sănătăţii a anunţat că stocurile din acest medicament sunt pe terminate, mai ales în marile centre medicale din ţară. În consecinţă, autorităţile vor să ia cutii cu medicamente oncologice din spitalele unde aceste produse încă există şi să le ducă acolo unde este mai mare nevoie de ele. Soluţia este evident una de compromis şi mai mult decât provizorie. Dacă ministerul nu va găsi cât mai curând alte soluţii, bolnavii vor rămâne practic fără opţiuni terapeutice până cel mai devreme la sfârşitul acestui an. Toate acestea sunt la un pas să se întâmple într-o ţară membră a Uniunii Europene, în anul 2016.
Mai frapant de atât este însă faptul că autorităţile de la Bucureşti ştiau despre iminenţa unei asemenea situaţii încă de anul trecut, de când compania farmaceutică care produce Lanvis a notificat Ministerul Sănătăţii despre unele dificultăţi apărute în procesul de autorizare a medicamentului. În tot acest timp, până ce fitilul nu a ars aproape în întregime, nu a fost luată nicio măsură concretă. Toată responsabiltiatea cade acum pe actualul ministru al Sănătăţii, deşi vina trebuie căutată la predecesorii lui şi la cei care au decis, tot anul trecut, ieftinirea medicamentelor. Aceasta a fost, de fapt, cauza principală care a dus la efectul dispariţiei citostaticelor de pe piaţa din România.
Problema este complicată şi simplă în acelaşi timp, iar toate indiciile conturează de fapt un război cu o miză pur comercială între autorităţile române şi companiile farmaceutice. Dintr-un populism evident, autorităţile au decis, anul trecut, să scadă preţurile medicamentelor de pe rafturile farmaciilor din România. Motivarea a fost că, astfel, preţurile vor fi mai accesibile pentru pacienţi. Măsura a avut însă exact efectul invers celui scontat, în sensul că medicamentele nici nu au mai apucat să se ieftinească, dispărând cu totul de pe piaţa autohtonă şi luând drumul altor pieţe din Europa, unde au putut fi vândute la preţuri mai mari. Mecanismul poartă numele de export paralel, iar companiile au profitat din plin de el, până ce autorităţile s-au gândit să înceapă să discute despre o legislaţie care să îl împiedice. Bineînţeles, nici acum o astfel de legislaţie nu există.
Cu sabia atârnându-le deasupra capului, autorităţile din cadrul Ministerului Sănătăţii vor acum să pună la punct o nouă metodologie de preţuri pentru medicamente. Cu alte cuvinte, medicamentele se vor scumpi din nou, în speranţa că firmele producătoare vor considera din nou tentantă piaţa românească. Bolnavul a devenit astfel un simplu câmp de luptă pentru autorităţi şi industria farmaceutică.
