În orice ţară normală, dacă eşti vreun politician şi „ai comis-o”, te-ai ales cu dosar penal şi chiar ai vreo condamnarea definitivă şi irevocabilă pe deasupra, onorabil, pe cât mai este posibil, este să stai în banca ta şi să nu te mai bagi ca păduchele în frunte în treburile publice. Asta s-ar întâmpla, cum spuneam, într-o ţară normală. Dar noi nu trăim într-o ţară normală, iar relativizarea valorilor, inclusiv cele morale, face parte din tradiţia „democraţiei noastre originale”.
Avem deja vreo câţiva lideri marcanţi care au călcat în străchini, i-a căutat DNA-ul pe acasă, ba au mai şi primit câte o condamnare. Ei, şi ce-i cu asta? Deşi e vorba de fraude în toată regula, de trafic de influenţă, de corupţie în cel mai deplin sens al cuvântului, se pare că nu-i coruptul… corupt destul dacă nu încearcă să rămână cu dinţii încleştaţi de ciolanul puterii şi, desigur, al banului public. Totul îmbrăcat taman sub forma… interesului public. Adică, mai un mandat de deputat, ba unul de senator, ba chiar şef de Guvern sau măcar… vreo apariţie publică importantă, să te vadă lumea ce patriot eşti.
Cam aşa a ieşit şi bâlciul invitaţiilor cu cine trebuia şi cine nu trebuia să stea lângă preşedintele României la defilarea de 1 Decembrie. N-am spus Klaus Iohannis, pentru că nu atât persoana ne interesează în cazul de faţă, ci Instituţia Prezidenţială. Vorbim de instituţii, de simboluri naţionale, de semnificaţia pe care întreg ceremonialul ar trebui să-l aibă. În aceste circumstanţe, a nu invita lângă preşedinte persoanele cu probleme în Justiţie, pare un gest de normalitate, nu unul ce trebuie explicat prin conferinţele de presă. Nu şi pentru unii precum dl Dragnea, dl Tăriceanu sau dl Ponta, care şi-au propus să exploateze abil până şi pata de pe obrazul lor. După ce că se prezintă drept victime ale „persecuţiilor politice”, când vine vorba de problemele penale, au descoperit brusc „apropierea de popor”. „Marginalizaţi de preşedinte”, domniile lor n-au mai avut pretenţii la podiumul oficial, devenit "prea acru", ci s-au pus în rând „cu toată lumea”. Dar e greu de crezut că dl Tăriceanu, de exemplu, o fi avut mustrări de conştiinţă că avea obiceiul să se bage peste rând tocmai în faţa „cetăţenilor obişnuiţi”. Culmea cinismului a venit, totuşi, din partea dlui Dragnea, care, cu o zi înainte de paradă, „avea informaţii” că provocatori aveau să-l huiduie pe preşedinte, pentru a se da ulterior vina pe agitatorii din partidul său…
Circul făcut de 1 Decembrie de unele personaje ale politicii româneşti nu este, din păcate, tocmai o noutate. Să ne amintim cum, tot într-o Zi Naţională, Corneliu Coposu era huiduit "spontan" de „grupuri de cetăţeni”, în timp ce politicienii emanaţi de tânăra noastră democraţie originală mustăceau îngăduitor… Pentru unii nu s-a schimbat nimic de atunci, ba chiar se poate spune că pe scena politică au apărut ca personaje principale indivizi mai toxici pentru societate decât Ion Iliescu. Indivizi care, din când în când, „se întorc la popor”, mai ales când e vorba de a trage spuza votului pe turta lor.
Ne-am fi dorit - dacă în alegeri e prea mult, ca măcar de Ziua Naţională să vedem ceva mai multă decenţă din partea clasei politice, măcar pentru câteva ore să se ridice la înălţimea înaintaşilor. Se pare, însă, că la aşa penurie de oameni de caracter, nu vom mai face prea curând România Mare. O singură „tradiţie” pare a se fi consolidat, pornind de la un exerciţiu de marketing: fasolea cu ciolan. Fasolea pentru popor, ciolanul pentru aleşi.
