M-am tot plâns că rămân scaune goale chiar şi la premierele reuşite. Nu, publicul vine „cu vârf” să vadă spectacole la teatrele noastre, mai stă şi în picioare, noroc mare cu scaunele goale ale dumnealor, ale celor aleşi, întotdeauna invitaţi, aşa cum se cade cu mai-marii, şi mai întotdeauna absenţi. Sigur, treburile administraţiei locale sau judeţene, direcţiile pe care le conduc dumnealor sunt solicitante. Şi acolo stau cu cravată, măcar seara să-şi descheie nasturele de la cămaşă!
Numai că năsturelul ăsta buclucaş stă foarte deschis pentru spectacolele gălăţene şi se încheie mai ales atunci când vin trupe de prin din Capitală, chiar şi cu cioace. Am citit în presa vremii că şi pe vremea lui Fani Tardini se întâmpla la fel. Acum, că tot vin alegerile, faci un duş, faci o baie şi, ţup, baie de mulţime pe stadion, nu la operetă sau la vreo piesă unde nu încap mai mult de 300 de alegători. Ţin minte când un primar, de altfel "citit", a plecat din sala de teatru în care trebuia să-i ofere o diplomă preşedintelui Academiei, pentru a vorbi personal cu Florin Piersic. Ei, pentru Piersic merita să se încheie la gât…
În ultima vreme, unii aleşi aleg să meargă pe stadioane, alţii la concerte în aer liber şi poate cei pedepsiţi disciplinar, pe la teatre… Sigur, păcătuiesc acum faţă de cei, câţiva, pe care politica nu-i deranjază să fie politicoşi şi cu artele sau să aibă plăcere pentru actul artistic, respect pentru uriaşa muncă depusă uneori de pictor sau sculptor, actor sau cântăreţ, scriitor sau compozitor. Ori chiar se pricep.
Am văzut, sâmbătă, mai mulţi oameni politici ca niciodată, şi mai noi, şi mai vechi, în sala Teatrului Dramatic, la "O scrisoare pierdută". Unde unii riscau să fie… identificaţi, parol, mon cher! Şi la premiera de dinainte am văzut în sala teatrului un deputat, fost membru într-un guvern, un viceprimar, consilieri locali. Consilieri locali au fost şi acum, şi un viceprimar, şi prefectul. Atracţia pentru Caragiale? Dar şi baia de mulţime - merge una cu alta, teatru-n teatru. Ei, şi doctorul recomandă băile, măcar de la o vârstă încolo.
Mereu am zis că s-ar cuveni ca ordonatorii de credite să vadă măcar în ce investesc, participând la numeroasele evenimente culturale, unde pot intra în contact şi cu oameni care lucrează în cultura liberă, să afle nevoile sistemului şi cam ce-ar putea face artiştii pentru oraş, dacă ar fi şi sprijiniţi s-o facă. Căci mai mult diplomaţii străini calcă pe la evenimente culturale gălăţene - ai noştri pleacă la cele… de peste hotare. Sinceră sau nu, prezenţa aleşilor culţi de acum va fi numărată şi după alegeri. Căci, vorba lui Arghezi, „Aşa-i făcută lumea: unii-s culţi, alţii desculţi!”. Poetul vorbea atunci pentru reabilitarea politică a unui „cult”, Blaga, bătându-i obrazul potentului politic Zaharia Stancu, autorul romanului „Desculţ”, pe care Blaga îl omenise pe când romancierul era pui de ţăran fără ghete.
Cetăţeanul turmentat întreba şi sâmbătă: „Eu pentru cine votez?” Şi, atenţie, nenea Iancu ne-o zice printre rânduri: nu PE CINE să voteze, ci PENTRU CINE! În folosul cărui lider cu slujbe şi luna de pe cer de oferit, care, „ca tot românul imparţial”, a tot schimbat partidele! "Fraţilor! După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat!" - zicea Caţavencu. Pentru noi, n-au trecut decât 26… "Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină!". Şi "ieri întristarea, azi veselia!". Curat murdar veselie!
