Ce vorbe măreţe au mai scos din ei şefii de partide care şi-au dovedit şi până acum impotenţa sau doar interesul pentru propria îmbogăţire! Ieşind de la vot, fiecare declara că a votat pentru ţărişoara lui, pentru dreptate şi impozite mici, salarii şi pensii mari, pentru Europa chiar - curat-murdar ca din Caragiale! Băteau adică şi ei şaua ca să priceapă iapa… electorală că se refereau la partidul lor, care, odată ajuns la putere, ne va conduce mintenaş în Raiul de pe pământ. Un candidat gălăţean chiar declara acum câteva zile că se simte în România ca-n Rai.
Rai? Analfabetism, boli de subnutriţie, bolnavi care mor cu zile, bebeluşi care şi-au pierdut viaţa din pricina foamei, asta vi se pare normal în România în care se votează totuşi din patru în patru ani, cu ceva speranţe? Aştept deci, de la alegerile de ieri, măcar o mediocră garanţie a supravieţuirii noastre, într-o ţară fără drumuri, cu spitale pe hârtie şi aberaţii curiculare pentru şcolari. Sper să avem o clasă de mijloc, în timp ce clasa de sus, a celor putred de bogaţi, adesea nemeritat, promovează putregaiuri morale!
Ieri, măcar am ales un parlament (ceva) mai mic. Un hatâr populist: nu mă bucur cine ştie ce că plătim mai puţini robi ai plăcerilor, puturoşi sau corupţi, alături de parlamentari serioşi. Am constatat la nivel local, uneori şi parlamentar, că, pe comisii, doar câţiva membri sunt cu adevărat pregătiţi pentru domeniul respectiv, iar dintre ei şi mai puţini au chef să se înhame la muncă. Nimeni nu-mi garantează deci că, reducând numărul parlamentarilor, nu vor fi eliminaţi tocmai oamenii care ne trebuie: gunoaiele plutesc! Într-o vreme în care afli zilnic despre sute de milioane de lei aruncate în vânt, trebuie să nu ne ieftinim la tărâţe…
Politica românească, neclară, amestecată, fără vreo doctrină repectată, nu poate duce încă la „reţete” cu partide puternice, ci la alianţe mai mult sau mai puţin meschine… Nu pot fi deci euforic nici după alegerile de ieri, când văd că analfabetismul creşte, că sunt atâţia copii buni (peste jumătate de million !) cu un IQ enorm, care nu vor avea niciodată acces la şcoală, când peste un million de copii trăiesc în sărăcie!
M-a revoltat să văd că, de foame, o copilă din Dunărenii Constanţei a murit mâncând „mure” de pe marginea drumului, iar alţi copii au trecut la un pas de moarte! Aceasta se putea petrece şi la Galaţi, de altfel: în august 2014, semnalam prezenţa unor tufe cu fructe otrăvitoare de poama câinelui în plin oraş, pe strada 1 Decembrie 1918, la îndemâna copiilor! Nimeni nu a informat populaţia despre pericolul consumului unor astfel de boabe, nici tufele nu au fost smulse. Fetiţele constănţene erau dintr-o familie săracă, le-au tentat bobiţele negre de „turbarea câinelui” - boz. Otrăvitoare, chiar dacă, în acelaşi timp, leacuri. Înrudită cu socul, poama miroase urât, ca şi politica multora. Dar, de foame, merg şi una, şi alta. Planta cu fructe otrăvitoare, folosită aşa cum trebuie, dă multe leacuri. Conţine substanţe active importante şi calmează tusea, favorizează transpiraţia, este diuretic, purgativ.
Ca şi bozul, politica poate fi şi toxică, şi tămăduitoare. Să sperăm că ne vom bucura măcar de câteva „leacuri”, după alegeri. Iar fructele otrăvite să fie cunoscute!
