O altă legendă a medicinei româneşti pare să se fi năruit odată cu scandalul iscat în jurul "inovaţiilor medicale" făcute de cunoscutul medic ortoped pediatru Gheorghe Burnei. Dacă acuzaţiile care îi sunt aduse acum de procurori se vor dovedi fondate, responsabilitatea pentru comiterea unor asemenea experimente merge mult dincolo de vina individuală a lui Burnei şi îi atinge şi pe medicii care, deşi ştiau despre aceste practici, au ales să tacă, timp de ani de zile.
Pentru cei care nu sunt la curent cu amănuntele afacerii trebuie spus că scânteia care a declanşat tot scandalul a pornit de la o anchetă publicată de Luiza Vasiliu pe "Casa Jurnalistului", la sfârşitul săptămânii trecute. În articol, intitulat "A fost un experiment", este descrisă povestea traumatizantă a unei fete de 19 ani nevoită să treacă prin 11 intervenţii medicale realizate de-a lungul anilor de Burnei. Deşi a ajuns la acesta cu o problemă de sănătate relativ banală, fata a ajuns acum să sufere de sechele grave şi permanente, după ce medicul i-a implantat în şoldul perfect sănătos o proteză dintr-un dispozitiv medical neomologat. Amănuntele celor 11 operaţii ţin de domeniul filmelor de groază. O zi mai târziu de la publicarea anchetei jurnalistice, procurorii au descins atât la cabinetul medicului de la Spitalul "Marie Curie", cât şi la domiciliul acestuia. În biblioteca cabinetului, anchetatorii au găsit peste 7.000 de euro împărţiţi în mai multe plicuri. De asemenea, într-un congelator au fost găsite mai multe oase şi ligamente de vită, precum şi ţesuturi umane.
A fost momentul în care mai mulţi dintre colegii medicului au început să vorbească despre "inovaţiile" profesorului Burnei. Mărturiile lor arată cu lux de amănunte neregulile pe care le comitea ortopedul, de la condiţionarea operaţiilor de primirea unor sume de bani până la inventarea unor probleme de sănătate cu scopul de a-şi putea aplica astfel metodele experimentale pe respectivii pacienţi. Ce te îngrozeşte, în primul rând, e faptul că un medic a putut comite asemenea monstruozităţi vreme îndelungată, într-un spital de stat, fără ca nimeni să le sesizeze.
Din ancheta Luizei Vasiliu reiese că "metodele Burnei" erau cunoscute printre colegii săi de breaslă, uneori fiind şi motiv de amuzament în cercul acestora. Cu alte cuvinte, medici care ştiau că astfel mulţi copii sunt schilodiţi pe viaţă au preferat să tacă, de frică sau pur şi simplu din nepăsare. Totul, de dragul unui pact nescris de neagresiune între medici: nu te exprimi public împotriva altui medic, chiar dacă vezi că deciziile lui pun în pericol viaţa pacienţilor. Avem de-a face cu o tăcere complice care aruncă serioase semne de întrebare asupra simţului moralităţii unora dintre cei care sunt instruiţi să ne trateze.
Iar Gheorghe Burnei nu este doar medic, ci şi dascăl pentru mii de studenţi. Mai mult, până în această vară, a fost şi preşedintele comisiei de specialitate din Ministerul Sănătăţii. Ar fi fost, bine-mersi, şi acum, dacă nu l-ar fi demis ministrul Vlad Voiculescu. Cu alte cuvinte, reputaţia şi funcţiile deţinute de Burnei au acţionat ca o sperietoare pentru medicii care ştiau despre experimentele sale criminale. În ce măsură laşitatea este însă un motiv întemeiat pentru a trece sub tăcere schilodirea a zeci de copii este un aspect de care ar trebui poate să se ocupe tot procurorii.
