Am trecut printr-o campanie electorală plină de promisiuni, planuri de viitor şi idei de relansare economică. Toate formaţiunile politice, fie ele roşii, galbene, verzi, portocalii sau albastre, au mers pe la televiziuni şi au promis verzi şi uscate pentru următorii patru ani.
Campania a trecut, au trecut chiar şi alegerile. Oamenii, puţini la număr, ce-i drept, şi-au exprimat dorinţele politice. Nu ştiu câţi au auzit şi planurile celor pentru care şi-au dat votul, dar, până la urmă, câştigătorii au fost desemnaţi. Din păcate, vorbim de nişte câştigători desemnaţi de mai puţin de 40 la sută din populaţia ţării. Chiar şi aşa, dorinţa majorităţii devine realitate în viitorul Parlament, unde îi vor regăsi pe aceeaşi oameni despre care s-a spus că sunt corupţi şi plini de probleme cu legea. Restul populaţiei, 60 la sută, nu a avut nicio opţiune politică.
Culmea este că, dintre cei care au mers la vot, foarte puţini vor avea de comentat în viitorii patru ani. Cel mai mult vor critica şi vor comenta cei care nu au fost. Şi să vezi atunci ce opţiuni şi idei fantastice vor avea, de vei spune că în ziua alegerilor le-a luat Dumnezeu minţile şi nu s-au putut concentra să pună o ştampilă pe un buletin de vot sau că i-a ţinut cineva sechestraţi în casă şi nu au avut cum să ajungă la urne. Procentul celor care nu au ieşit la vot ne arată cât de mult îi pasă omului de rând de ţara sa şi de modul în care este ea guvernată.
Realitatea este cruntă şi dureroasă. Şi asta şi din cauza faptului că cel puţin jumătate din cei 60 la sută care nu au ieşit la vot au fost în stradă în urmă cu un an, imediat după tragedia de la Colectiv, cerând schimbarea regimului. Dar a trecut prea mult de atunci, este normal să mai şi uite oamenii. Aşa că s-a votat pentru acelaşi regim care conducea România şi în acea perioadă, când se striga pe străzi „corupţia ucide”. Iată că acum nu corupţia este cea care va ucide, ci indolenţa şi nepăsarea noastră, a populaţiei din ţara asta.
Şi de ce ne mai miră oare procentele de la alegeri? De ce ne mai miră faptul că se va întoarce la putere aceeaşi gaşcă de oameni care în urmă cu un an renunţa la putere la presiunea străzii, liderii ei fiind acuzaţi de corupţie şi multe altele?
Una peste alta, deşi era cazul, nu ne-am trezit nici în al doisprezecelea ceas. Nu am învăţat să taxăm mincinoşii sau corupţii. Nu am învăţat că votul nostru, al fiecăruia dintre noi, poate face diferenţa atunci când vine vorba despre cel care va avea puterea.
Aşadar, peste 45 la sută dintre cei care au ieşit la vot şi-au dat girul pentru un partid. Chiar dacă în Parlament au mai intrat şi câţiva tineri din nou-înfiinţate formaţiuni politice, cele mai multe locuri în parlament îi aparţin unui partid oponent celui din care provine preşedintele. De aici vor începe zeci de discuţii în contradictoriu, presiunea va creşte şi este greu de crezut că va duce la progres. Nu ne vom alege decât cu acuzaţii reciproce, nu cu locuri de muncă, măriri de salarii sau orice alte promisiuni bombastice de campanie electorala. Dacă vom avea sau nu şi pâine, vom vedea. Circul este însă asigurat.
