"Bună dimineaţa, dacă un alegător a murit azi-noapte, mai poate să voteze?”. Vi se pare o glumă macabră? Este întrebarea cât se poate de serioasă pe care a primit-o preşedintele unui birou electoral de circumscripţie, de la un alt preşedinte, al unei secţii de votare din respectiva circumscripţie. În faţa unei asemenea dileme electorale, ce poţi să mai spui? Să facă defunctul o cerere pentru a i se trimite urna mobilă? Că, oricum, era nedeplasabil?
Până la urmă, întrebarea era întrucâtva îndreptăţită: la alegerile precedente cum au votat unii răposaţi? De ce-ar fi fost defunctul cu pricina prejudiciat în drepturile lui electorale…
Totuşi, ca să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie să recunoaştem că, mai transparent ca votul de la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, nu a mai fost alt scrutin până acum. Nu mai puţin de două platforme electronice, una pe portalul Biroului Electoral Central, cealaltă lansată de Guvern, au contabilizat fiecare vot. Cum îi era scanat actul de identitate şi primea alegătorul undă verde să voteze, cum apărea în sistem participarea lui la vot! Bine, când pica sistemul sau tableta de scanare… asta era deja altă treabă.
Nici la numărătoarea voturilor n-ar trebui să fie prea multe necunoscute. Ca să nu mai iasă iar discuţii cu privire la buletine de vot valabile, nule, albe şi anulate, de această dată numărătoarea a fost filmată de operatorul IT care a avut misiunea de a scana actele de identitate. Toate bune, dar nu şi operative! Pentru că, în unele secţii de votare, numărătoarea voturilor a durat incredibil de mult! Şi în condiţiile în care participarea la vot a fost slabă, şi în fiecare urnă n-au intrat mai mult de câteva sute de voturi, nu poţi să nu te întrebi de ce unora le-a luat zece ore ca să afle rezultatul alegerilor în secţia respectivă. Repet, zece ore! Or fi tras, oare, mai multe „duble”, ca pe platourile cinematografice? Întreb, nu dau cu parul!
Despre greşelile din procesele-verbale ale secţiilor de votare mi-e şi frică să dezvălui prea multe. Mă voi mărgini să spun doar că unii preşedinţi de secţii au reuşit să blocheze sistemul de verificare şi scanare a proceselor-verbale şi au fost trimişi să-şi refacă documentele, timp în care alţi preşedinţi şi-au aşteptat rândul, la coadă, fierbând de oboseală şi de nervi…
Dar e bine măcar că deocamdată n-a cerut nimeni renumărarea voturilor şi nici n-au apărut acuzaţii de fraudă sau de furt a alegerilor. Deşi pentru unii – mulţi sau puţini – rezultatul dur al alegerilor poate părea greu de acceptat şi de înghiţit. „Asta a vrut poporul!”, au comentat, fericiţi sau dezamăgiţi, cei care au privit harta României roşie ca para focului. Şi dacă în timpul campaniei electorale unii s-au temut că „Liviu o să le fure sandvişul”, iar „Victor o să le copieze toate temele”, acum mă întreb cât de iute vor regreta, unii sau alţii, alegerile făcute. Pentru că, dacă nu ne-a furat nimeni alegerile, e posibil să ne fi furat singuri. Căciula! Când? Atunci când am decis să nu mergem la vot...
