Parlamentarii ăştia să-şi facă treaba, dom'le! Nu ca ăia de până acum. Să nu se ducă în Parlament să doarmă, pe bani noştri! Să dea legi bune pentru omul de jos, pentru popor, că destul şi-au umplut buzunarele toţi care au fost la putere, până acum! Cum adică, ce-s alea legi bune pentru popor? Legi bune, dom'le, ce-i aşa greu de înţeles? Să aibă şi lumea asta bani, să facă şi lumea copii, să aibă ce le pune pe masă. Treaba parlamentarilor cum fac, acolo, că doar de asta-s plătiţi din banii noştri!
Păi, ţara asta ar trebui schimbată din temelii, dom'le! Aşa făceam noi şcoală, la vremea noastră? Cum fac plodurile astea acum, cu tablete, cu telefoane, cu toate prostiile… Să pună mâna pe carte! Să le intre cartea în cap, că şcoala românească a dat genii, până în '89. Să înveţe cât au timp, că doar n-or să stea toată viaţa cu nasu-n cărţi! Da' şi profesorii-s de vină! Când te înhami tu la menirea asta de profesor - e meserie sfântă, dom'le! - te mai gândeşti şi la bani? Oricum toţi au bani, că fac pregătiri pe rupte, domnule. Eheee!
Şi primarii ăştia! Şi prefecţii ăştia! Şi toţi care stau prin birouri! Păi, dom'le, să îţi facă omul ăsta de rând, talpa ţării, cinstea să te pună acolo, păi nici n-ar trebui să mai pleci acasă. Acolo să dormi, pe scaun, şi să fii mulţumit că-i faci un bine omului care te-a ales! Iar lor le trebuie să-şi vadă de buzunarele lor, să-şi plimbe secretarele, să-şi angajeze copiii… Ce mai, dom'le! Păi, să mergem noi să îi verifică?
Să le arătăm noi cum se face? Suntem şi noi oameni. Ai un serviciu, ai copiii tăi. Ai probleme. Nu se poate aşa.
Dar pe poliţişti pentru ce-i plătim? Sau pe judecători? Că doar nu fac muncă grea, mai mult stau pe la birou. Şi ce salarii au! Ce salarii! Şi pentru ce, dacă tot se fură în ţara asta ca la balamuc? Te şi miri că a mai rămas ceva de furat. Aşa nu mai merge. Eu am crescut la ţară, unde omul era om. Mai fura un ou, mai fura o găină..., dar ăştia fură acum cu milioanele şi nimeni nu mai face nimic. Dacă ne-ar asculta şi pe noi, oamenii de jos, altfel ar sta lucrurile. Măcar să ne spunem şi noi păsul…
În fond, ce vrem? Nici nu prea ştim, din cauză că revolta noastră împotriva sistemului e arareori bazată pe informaţie şi pe înţelegerea modului în care se întâmplă lucrurile. Mult mai adesea preluăm o idee deja „nemestecată” de vreun moderator de talk-show sau de vreun invitat permanent. Şi cum să nu ne fie greu să înţelegem lumea de azi, când din istoria ţării ăsteia noi ne mai amintim doar că Ştefan cel Mare s-a luptat cu turcii şi că Alexandru Ioan Cuza a înfăptuit o unire. Când din geografie ştim doar vreo câteva nume de munţi şi de ape, iar despre administraţie, ştiinţe politice sau economie doar am auzit vorbindu-se, ce pretenţii am putea avea de la noi? Suntem siguri doar de faptul că ne-ar plăcea nişte oameni care să conducă şi ţara, dar să ne ţină şi umărul, cât să pângem pe el. Să fie deştepţi, dezinteresaţi, să nu-şi înşele nevestele, se ţină audienţe ori de câte ori cineva vrea să le vorbească şi să ne rezolve problemele de cum apar. Şi, bine, din când în când să stea liniştiţi cât îi mai scoatem noi la apelul bocancilor, fără vreun motiv anume, ci doar că să se ştie că noi suntem stăpâni, în ţara asta. Atâta am înţeles noi - cei mai mulţi - despre libertate şi democraţie. Atâta zestre am strâns şi cu ea mergem la vot. Atunci când ne deranjăm să mergem.
