Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau, mai bine zis, văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?... Sigur că da!... Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot eu să văd?... ori Este, dar nu am (eu) educaţia/convingerea Revelaţiei pentru a fi (şi) pentru mine?... Sigur că da!... Îi spun băiatului că nu văd nimic, sau că văd Nimic... iar el nu zice nimic, însă parcă zice/ar zice totul despre mine ş ...

Moto: "Hai să stăm demult, acolo,/ sub tării de steauă, până/ ce-om vedea cum trece mama cu biserica de mână!" (anonim folk) Intru în biserică... (să-mi ierte dumnezeu păcatele)... rar, prin ruga şi prin vorba preotului convins de sărăcia mea ca un altar! Cuvintele preotului trec prin mine şi ajung tocmai la cer... mi se liniştesc toate gândurile, nu mai am ce să aştept şi să mai cer! Ies din biserică... şi o văd rară, cu capul pe genunchi... e rătăcită!... e răt ...

Moto: "Bună dimineaţa, doamna mea Ninsoare,/ doamna mea Furtună, doamna mea Omăt!.../ doamna mea Zăpadă, ce Alunecare/ mă aruncă tocmai, tocmai, tocmai... hăt,/ unde mai aşteaptă săniile noastre,/  vrăbiile noastre, caii noştri sfinţi,/ stânele cu mieii, oile... şi mila/ din închipuirea lupilor cuminţi!" (anonim folk) Parcă nu te-am văzut de o mie de ani... parcă o mie de ani ai fost plecată să-mi aduci nu-mă-uita(re) şi umbră de tei, să-mi aduci Totdeauna, să-mi a ...

Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da... nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în vraja/transa necesară Revelaţiei!... Sigur că da!... Şi, fără nici o vorbă de avertisment, Costel al ţaţei Maria de pe vale scrutează Susul pe o linie rezultată şi proiectată exact în punctul intersecţiei dintre perpendic ...

Rămân tablou. Cum să nu rămân tablou când aud ce şi cum gândeşte şi cum percepe/pricepe ("Lumea") această ţâră de Om? Care Lume? - îmi vine să mă întreb şi să-l întreb... Cum, oare, el... (mezinul ţaţei Maria de pe vale... care mezin nici n-a început şcoala elementară/generală, cum i se spune celei fără de care nu se poate... care, iată, are şapte ani fără o lună şi şaisprezece zile)... poate gândi aşa?... (aşa de bine, cred eu!)... iar "ditamai" eu... (aju ...

Se face că sunt acolo,/ unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă... Şi se mai face că toţi mă întreabă/ de ce n-am mai rămas acolo,/ adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată...! Şi se face că sunt acolo:/ cărare pentru fluturi,/ cărare pentru furnici,/ sub salcâmul pe care-l iubeai/ plin de păsări ne/muritoare şi ne/cântătoare...! Se face că mângâi gâtul vioarei/ şi începi simfonia dezamăgirii,/ preludiul apropierii/ şi înălţare ...

Dinspre biserica din Bursucani se aude toaca de vecernie. Parcă se aude chiar şi preotul Victor Răşcanu cum coboară din casa cu cerdac şi cum se îndreaptă spre lăcaşul cu smerenie şi Adevăr. Parcă se aude tot cătunul cum se strânge pe la porţi şi merge (în şoaptă) să se roage la cel mai de Sus şi mai Bun decât noi. Să se roage şi să-şi aducă aminte de Cruce şi de Golgotă, de Pâine şi de Patimi. Nu?... Sigur că da!... Eu şi Costel al ţaţei Maria aşteptăm să ...

Să târcolim, s-adulmecăm această floare... această floare... (ce blestem!)... pe trotuar... stă şi se uită cum... (flegmatici)... alde Nişte o scuipă-n ochi şi trec zadar lângă zadar! Tu poţi să crezi, eu pot să cred că-i păpădie, că-i sânge verde pe asfalt, fără noroc... tu poţi să vezi, eu pot să văd că-i orfelină frumoasă-gând, firavă-suflet... de Van Gogh! Vrei s-o luăm, să-i punem glezna în paharul cu plânsul tău tocmai de-atunci, tocmai de când atât ...

Vine, sigur că vine! Cum să nu vină ziua în care se coc pepenii?... în care merg cu tata în grădină şi-i alegem pe cei mai copţi?... în care aşteptăm să se întâmple ce mai pură şi simplă şi interesantă mâncare de pepeni?... o să vină şi mătuşa aia, şi mătuşa asta, şi bunica aia, şi bunica asta!... Dar am să-l chem şi pe Costel al ţaţei Maria!... Sigur că da!... Iată, azi se întâmplă să fie chiar ziua în care se coc pepenii!... Mă duc până la gardul b ...

Moto: "doamna mea, să fii iubită cum o vreme d-aia bună/ când se face vreme reauă şi nu are cin-să spună:/ doamna mea, să fii iubită cum o vreme d-aia reauă/ când se face vreme bună şi dă somnu-n daireauă!" (anonim folk) bună dimineaţa, doamna mea de Iarnă, bună dimineaţa, doamnă de Omăt!... am suflat (azi noapte)-n geamul dinspre Tine şi-am văzut Nălţimea cestului Prăpăd cum azvârle-n lume Oda Bucuriei şi cum chiar aşterne (peste grâuri) cald, nu cumva să-ngh ...