Moto: "Bună fie-Å£i dimineaÅ£a, doamna mea din partea Ceea,/ unde stă Singurătatea la taclale cu Femeia/ ÅŸi îndrugă la proverbe, la războaie ÅŸi la doine,/ ÅŸi mai dau ÅŸi-n lăcrămare, dau ÅŸi-n doruri... ÅŸi pe noi ne/ tot aÅŸteaptă-n ceastă Viaţă, cu atâtea păsări calde,/ cu dulceaţă ÅŸi cu turte, până când plecăm în plante!" (anonim folk) Åži fui la Zi!... arat-am, doamna mea!... privighetoarea cea mă priveghea, cel cuc (pe sine, mie) se cânta, cea mierlă (repetentÄ ...

Da... sunt oameni care cred în eternul Mâine, chiar de-s cerşetori, chiar de-s dezmoşteniţi ai sorţii, chiar de-s convinşi de zădărnicia cestei aşteptări, cum erau fenicienii aşteptându-şi corăbiile să vină la ţărmuri, deşi ştiau că sunt scufundate pentru totdeauna. Da... sunt oameni pe marginea drumului şi pe marginea lumii, a căror tenacitate-i vecină cu nebunia. Da... foarte mulţi sunt aceşti pomanagii despre care lumea, aceeaşi lume, decretează, în zeflemea, că ...

Da... aşa am visat-o pe femeia tristă, aşa l-am visat pe copilul vesel... aşa am visat că cerşesc o gogoaşă, două gogoşi!... Şi aşa de mult aş fi dorit să nu mă trezesc, să nu mă trezească imbecilii de la etajul acela... şi să rămân aşa, în colţul şi-n unghiul drept, pe care-l face strada Paralelă când dă-n cea Perpendiculară... şi să văd şi eu ce-nseamnă cerşitul zilnic, în umilinţă şi-n frig, dar şi-n ţâra de nădejde întru salvare şi demnitate!... ...

bate vântul prin artă.../ (al dracului vânt)... nemurirea e moartă.../ şi multe mai sânt! intr-un artă haihui/ şi găsesc doar lozinci... rugineşte-n statui/ leonardo da vinci! bate vântul la poartă.../ (al dracului bate)... vioara e spartă.../ şi mult sunt toate! şi sunt mulţi care nu,/ şi sunt mulţi care da... oare cine, când, cu/ eminescu va sta? şi nu ştiu despre sânt,/ şi nu ştiu dacă vor... scuipă moara de vânt/ şi tot cred că nu mor! vor lumină cu minus,/ ...

Şu! şu! şu!...(aşa s-aude!).../ cică vine să mă ia, să mă ducă (nu ştiu) unde/ se întâmplă, se petrece numai vis, numai verdeaţă,/ numai sigur...uite-aşa!... cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...   Cică vine-n seara asta.../ (oare nu mai are timp?)... după ce-n adâncul nopţii/ cade-naltul mut şi rece, şi mă muşcă de uitare,/ şi mă zgârie pe nimb!... cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...   Cică după ce începe/ (cel mai lu ...

Da, cu palmele întinse spre Mâine...aşa stau şi cerşesc în unghiul drept, care se face când strada Paralelă dă-n cea Perpendiculară dacă vii din cealaltă Parte, şi pentru că mâine-i ziua Promisiunii!...Fiindcă deja-i Mâine şi, iată, exact din cealaltă Parte vine femeia tristă cu copilul vesel...şi parcă nu mai sunt ei!...ea-i mai în vârstă, mult mai în vârstă decât în ziua cu gogoşi!...şi el e mai mare, mult mai mare decât în ziua aceea! cred că-i de vârstă ...

Şi, toată ziua, după monologul copleşitor al femeii cu plod vesel, râsul cestui prunc mă urmăreşte, mă haşurează, mă perforează, nu mă lasă nici măcar o clipă să-mi văd şi de celelalte trebuinţe la fel de banale sau la fel de importante. Spre fundul serii, când lumina se îngână cu întunericul, deschid fereastra care dă-n strada Perpendiculară şi vreau să văd dacă se mai vede ceva/cineva în bătaia semaforului, pe colţul cu strada Paralelă. E prea departe. E pre ...

Moto: "deschide tot, deschide tot!/ nimic să nu rămână-nchis!.../ râvnesc, adulmec şi aştept/ tot ce ai zis şi-ai interzis!" (anonim folk)   De unde vii?!...tocmai de-acolo vii şi-ajungi mereu, ajungi fără să mergi... nu zici nimic, se vede numai umbra numelui tău, de parcă nişte vergi   vibrează n-întuneric, şi-n neant, şi-n rostogolul dezmierdat drept sfânt, silabisindu-şi sinea şi răbdarea pentru cei trişti ai morilor de vânt!   Şi unde pleci?!...tocmai acolo plec ...

Moto: "Hai, femeie, pune de cafeauă,/ pune de alint, pune dulceaţă,/ pune cald la streşini şi la steauă, pune...spune bună dimineaţă!// Pune cald la streşini, să nu moară/ păsările cele-a Nimănuia,/ cele cu Lăuntrul în Afară!.../ Cine-o să ne cânte Aleluia?!" (anonim folk)   Hai...(femeie-patimă şi dragă)... suie-te în sanie şi hai... hai să (ne) umblăm prin promoroacă până când mirarea dă în cai,   până când (ne)-om fi cu sânge rece şi statui de gheaţă ...

Exact pe colţul drept, în care strada (aceasta) Paralelă se întâlneşte cu strada (aceea) Perpendiculară...(adică pe marginea gardului plumburiu, dar şi pe marginea lumii cătrănite şi indiferente)...o mamă tristă...(chiar foarte tristă)...şi un copil vesel...(chiar foarte vesel)...aşteaptă atenţia şi mila trecătorilor grăbiţi...(chiar foarte grăbiţi)...de la vorbă la faptă. Mă apropii de ceşti doi amărâţi/uitaţi şi le dau gogoşi. Două...că n-am trei. Dacă aş ...