Unul dintre candidaţii la funcţia de rector al Universităţii "Dunărea de Jos" este prof. dr. univ. Lucian Georgescu, actualul preşedinte al Senatului (la al doilea mandat), om cu experienţă managerială, printre altele şi fost ministru şi ministru secretar de stat în Ministerul Cercetării, dar şi coordonator pentru multiple proiecte cu finanţare europeană. Despre ce îl recomandă pentru funcţia de rector şi care sunt planurile pentru viitor, vorbeşte într-un amplu interviu.
- Cum este să fii profesor universitar? Ce presupune a fi profesor universitar?
- Încă din liceu am avut un respect deosebit față de această categorie profesională. În studenție am avut profesori excelenți, de la care am învățat nu numai știință, ci am deprins și norme de viață și de comportament. În anul IV de liceu am făcut parte din lotul de elevi participanți la olimpiada internațională de chimie, motiv pentru care am fost transferat la un liceu din București. În perioada aceea, mi-am dat seama că îmi doresc să fiu profesor, pentru că îmi place să transmit informații, să comunic direct, cu oameni tineri și dinamici, să învăț odată cu studenții și să descopăr lumea prin ochii lor.
Au venit apoi anii de „ucenicie” în Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, concursurile, profesoratul acasă, în România, dar și departe, în Franța, SUA, Olanda, Italia. După mai mulți ani petrecuți în alte țări, m-am întors cu mare drag acasă, am inițiat programe de studii în specializări și domenii noi pentru universitate, am cunoscut studenți de la licență, apoi de la master și doctorat, împreună cu ei mi-am exersat cunoștințele profesionale și am dobândit știința de a le transmite cu măiestrie, am lucrat cu echipe excelente, în proiecte educaționale importante, dar mai ales am învățat, am învățat în fiecare zi.
Resursele lumii actuale sunt de două categorii: epuizabile, în această categorie intrând mineralele și energia bazată pe combustibili fosili, și inepuizabile - în această categorie intră cunoașterea. Profesorul este implicat în sporirea și întărirea cunoașterii și a rolului acesteia. Educația și cercetarea sunt bazele cunoașterii, iar actorii principali ai acestui transfer reciproc de cunoștințe sunt studenții și profesorii; fără aceste două categorii și instituțiile lor, adică universitățile, nu există cunoaștere, și omenirea ar fi condamnată să utilizeze doar resursele epuizabile.
- Care sunt domeniile dumneavoastră principale de activitate?
- În prezent este dificil să definești domenii unice, pentru că atât procesul educațional, cât și cercetarea sunt multidisciplinare. De altfel, cercetarea trebuie orientată pe trei direcții: cercetare, dezvoltare și inovare, ceea ce implică procese interconectate și abordare multidisciplinară. În ceea ce mă privește, în facultate am studiat Chimia și ingineria chimică, studiile doctorale din Franța s-au axat pe Științele Vieții, iar din 1999 lucrez în domeniul complex al Științei și ingineriei mediului, inclusiv pentru Dezvoltarea durabilă. Aceste direcții de cercetare au fost dezvoltate și pe parcursul stagiilor mele de mai mulți ani în Franța, Statele Unite ale Americii, ca și în cele desfășurate pe perioade mai scurte în Olanda, Italia, Belgia etc.
- Vă bucurați în mod evident de recunoaștere națională și internațională atât în activitatea educațională și de cercetare, cât și în cea de management. Cum ați ajuns la acest nivel?
- Recunoașterea de anvergură națională și internațională se construiește cu multă muncă și răbdare, învățând continuu și făcând un efort permanent de a-ți recunoaște limitele și chiar de a le depăși. La nivel național, bazele formării mele se regăsesc în tot ceea ce a însemnat și înseamnă activitatea mea în Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, unde am construit şi dezvoltat, împreună cu colegii mei, atât specializări cum ar fi cele de știința și ingineria mediului, domenii de cercetare legate de mediu, beneficiind de laboratoare recunoscute încă din anul 2000 drept componente ale unui Centru de excelență (validat ca atare printr-o competiție desfășurată la nivel european), cât și multiple proiecte. Pornind de la o echipă de zece oameni, am ajuns, în timp, la peste 250 de colaboratori din universitate, din toate facultățile acesteia. Am fost decan și sunt preşedintele Senatului Universității, director de program de studii și de laborator de cercetare. De-a lungul timpului, am fost evaluator și membru al Consiliului Național ARACIS, evaluator la CNCS și UEFISCDI, secretar de stat și ministru al Cercetării, expert național pentru preaderare etc. Am învățat enorm și am stabilit relații de colaborare cu peste 25 de universități și institute de cercetare din România. În acest context, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” din Constanţa mă onorează și-mi confirmă corectitudinea profesională și științifică a drumului pe care am mers până acum.
Doctoratul obținut în Franța mi-a deschis un drum frumos la nivel internațional, mai ales după ce am obținut cea mai mare distincție posibilă acordată în Franța pentru o teză de doctorat, și anume „Foarte onorabil cu felicitări”. Astfel de distincții se acordă, de obicei, pentru mai puțin de trei la sută din titlurile de doctor în științe și, lăsând modestia la o parte, sunt primul cercetător străin care a primit aceasta mențiune, după mulți ani. Am fost profesor în Franța mai mulți ani, așa cum am fost și în universități americane de prestigiu, de la care, după doi ani, am plecat acasă cu un „Certificat de excelență” acordat de instituția în cadrul căreia am fost Visiting profesor. Sunt expert evaluator pentru programele științifice ale UE din 2003 și referent la mai multe reviste internaționale. Am promovat schimburile internaționale pentru studenți și profesori, fiind coordonator al serviciilor Erasmus și responsabil al contractelor de studii încheiate cu universități din Olanda, Portugalia, Franța, Marea Britanie și Italia, de care au beneficiat câteva zeci de studenți și cadre didactice din universitatea noastră. Dar știți ce înseamnă adevărata recunoaștere? Este atunci când o semnătură pe o recomandare asigură angajarea în orice instituție din lume. Atunci când un expert recomandat de tine nu mai are nevoie de nimic altceva, pentru că astfel se recunoaște deschis faptul că ești serios, exigent și corect în aprecieri.
- Candidați pentru funcţia de rector al Universității „Dunărea de Jos” din Galați. În afara celor de mai sus, această funcție înseamnă management competent și responsabil. Ce vă recomanda în acest sens?
- Funcția de rector se referă atât la misiunea de ordonator de credite, respectiv la responsabilitatea privind starea financiară a instituției, cât și la aceea de promovare a educației și cercetării, a calității academice la nivel național și internațional. Rectorul trebuie să asigure funcționarea corectă și eficientă a tuturor compartimentelor, salariile asociate celor peste 2.000 de contracte de muncă permanente și nepermanente (pe proiecte), coordonarea academică și administrativă etc. Toate acestea se fac în echipă, dar responsabilitatea pentru bune și rele îi aparține rectorului. Experiența mea, în acest sens, s-a acumulat atât la nivelul universității, prin pozițiile de director de program de studii, decan, președinte de senat și director de proiecte cu peste 20 de milioane de euro portofoliu, cât și la nivel național și internațional. În calitate de Director de misiune în evaluările ARACIS, am putut cunoaște foarte bine sistemul de învățământ superior din România, problemele generale existente la nivel național, dar și reflectarea specifică și impactul acestora asupra pentru Universității noastre. Tocmai de aceea, deosebit de importantă este legătura directă a Universității cu mediul economico-social public și privat, care este beneficiarul direct al formării profesionale a absolvenților noștri.
Cred că esențial este să cunoști mai ales lucrurile bune care se petrec în Universitate - și aici trebuie menționate numeroasele realizări din ultimii ani, dar să și recunoști ce trebuie îmbunătățit și perfecționat. Din această perspectivă este obligatorie o strategie bazată pe consultarea largă a specialiștilor din Comunitatea academică și pe mecanisme transparente și eficiente. De altfel, cuvintele cheie din Planul meu managerial sunt: transparenţă şi eficienţă!
Rectorul este responsabil de reprezentativitatea instituției pe care o conduce în structurile specifice de la nivel național. Câteva dintre acestea sunt Consiliul Național al Rectorilor (CNR), Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS) ș.a. Acolo se iau decizii importante pentru viitorul instituției noastre și este evident că prezența noastră activă acolo este un atu serios în perspectivă.
Nu în ultimul rând, rectorul trebuie să aibă colaboratori competenți și serioși, dispuși să aibă opinii și să își asume decizii proprii, argumentate, pe care să le susțină chiar dacă sunt diferite de cele ale superiorului lor ierarhic. Experiența practică în acest sens se acumulează în timp, iar lipsa ei se poate transforma într-un inamic puternic în raport cu implementarea serioasă și temeinică a strategiilor de dezvoltare a Universității.
