Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) stau pe marginea întâmplării și zic:
iată un fluture de toamnă
ce frumos merge/trece în zigzag,
adică zboară, adică zboară, adică zboară –
aș vrea să-l strig, dar nu-l strig
fiindcă numai el știe cel mai bine ce înseamnă
să vrea cu atâta dor și cu atâta drag
să nu se abată din drumul care duce la primăvară (!)
(!) stau pe marginea întâmplării și zic:
sigur că da, numai el știe și vrea și poate
să fluture așa de minunat
și totdeauna pentru prima oară –
văzduhul se primenește în drumul său zigzagulat,
și nimeni/nimeni și nimic/nimic
nu-i stă în cale, nu-l oprește din zborul curat
până la primăvară, până la mereu/mereu primăvară (!)
