Votul din Conferinţa generală a UNESCO privind cererea de aderare la organizaţie a Palestinei este pe cale să genereze un fapt fără precedent. O "ţară" devine membră a unei instituţii ONU fără să facă parte propriu-zis din ONU! Şi chiar dacă UNESCO are ca zonă de interes educaţia, ştiinţa şi patrimoniul cultural, a stârnit prin votul favorabil Palestinei o veritabilă furtună diplomatică.
După cum se ştie, preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, a depus la ONU o cerere de recunoaştere a Palestinei ca stat în frontierele din 1967, de dinainte de exacerbarea conflictului cu Israelul. Părerile în privinţa răspunsului care ar trebui să fie dat în această privinţă sunt împărţite. Cei mai mulţi dintre membrii ONU consideră că Palestina ar trebui recunoscută ca stat în ideea că astfel Israelul ar fi forţat să fie mai deschis la eventuale negocieri. Alţii, printre care şi Statele Unite şi aliaţii europeni, consideră că este inutil ca Palestina să fie recunoscută ca stat, înainte ca frontierele cu Israelul să fie rezultatul unor negocieri bilaterale. Într-adevăr, ar fi prea frumos ca o rezoluţie ONU să aducă automat pacea într-un colţ al lumii, dar în acelaşi timp se ştie că negocierile de pace israeliano - palestiniene sunt o poveste fără de sfârşit. În ceea ce priveşte recunoaşterea Palestinei ca stat membru al ONU, acest lucru nu se va întâmpla, pentru că SUA au făcut cunoscut încă de la depunerea cererii de acceptare că îşi va exercita dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU. Complicaţia vine însă din faptul că, la UNESCO, Statele Unite nu au drept de veto şi de aici un vot fără piedici favorabil "statului" Palestina. Ca o ironie a sorţii, UNESCO, dat fiind şi profilul său umanist, este percepută drept o organizaţie cu valenţe democratice mai puternice decât Consiliul de Securitate. Pe de altă parte, Consiliul de Securitate este forma de armonizare a intereselor marilor puteri în raport cu "restul lumii" şi, deşi are multe aspecte controversate, au fost momente critice în istoria recentă când şi-a dovedit utilitatea. Până una alta, Statele Unite vor opri fondurile destinate UNESCO, reprezentând mai bine de 22 la sută din bugetul organizaţiei, fiind invocate o serie de legi din 1990 prin care se interzice finanţarea unei agenţii ONU care-i acceptă pe palestinieni în calitate de membri cu drepturi depline în absenţa unui acord cu Israelul. Unii ar spune că şi aceste legi ar fi, pe undeva, o formă de şantaj. Alţii ar spune că banii au fost dintotdeauna un vehicul bun pentru diplomaţie, pace şi război. Votul UNESCO a avut, ieri, un preţ. Doar timpul ne va demonstra dacă a fost şi preţul corect.
