Anunţul premierului elen George Papandreou că va organiza un referendum pentru aprobarea planului de măsuri economice stabilit între liderii din zona euro echivalează cu o capitulare. În joc este soarta Greciei, dar premierul recunoaşte că nu mai poate face faţă nemulţumirilor populare generate de planurile de austeritate. În esenţă, al doilea pachet financiar de 130 de miliarde de euro şi ştergerea a jumătate din datoriile Greciei sunt condiţionate de noi măsuri de austeritate. Iar grecii nu mai vor măsuri de austeritate, chiar dacă asta ar însemna intrarea ţării în faliment. S-a văzut asta chiar în timpul ultimului summit de la Bruxelles. În timp ce liderii europeni prezentau noul plan privind Grecia drept unul care, în esenţă, face mari concesii Atenei, grecii îi înjurau pe străzi pe Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel! Asta în condiţiile în care, Merkel, de exemplu, a făcut mari eforturi în a convinge Parlamentul german că merită să se pompeze noi şi noi miliarde de euro în salvarea Greciei. Cancelarul german a ieşit deja într-o declaraţie publică în care se simte resemnarea. Mesajul ar fi că, dacă se va ajunge la referendum, trebuie să ne pregătim pentru un faliment al Greciei! Dar aici nu este vorba numai de Grecia, ci de întreaga zonă euro. Vom avea, practic, un cutremur sistemic ale cărui urmări sunt greu de anticipat în acest moment. Dacă Grecia se prăbuşeşte sub presiunea voinţei propriilor cetăţeni totul s-a sfârşit pentru această ţară în zona euro. Dar unda de şoc se va propaga şi în Italia, Spania şi alte state aflate pe „falia” datoriilor suverane uriaşe. Efectele au şi început să se vadă. Acţiunile instituţiilor financiare cu expunere în Grecia au scăzut cu peste zece la sută, iar pe măsură ce declaraţiile curg se măreşte confuzia de pe pieţele bursiere. Premierul Papandreou a promis că va merge la summitul G 20 pentru a explica de ce a făcut gestul pe care l-a făcut. Se pare însă că, în ochii multora, orice explicaţii sunt de prisos. Şi nu ar fi exclus ca atitudinea în faţa lui Papandreou să nu fie una ca în faţa unui învins, ci mai degrabă ca în faţa unui dezertor. Odată cu el, întreaga Grecie va fi pusă la zid, iar de scăpat va scăpa doar cine va mai putea.
