A „furat” meseria mamelor
Pare cam ciudat să te duci la grădiniţă de mână cu copilul de numai trei anişori şi, în loc să fii întâmpinat de o doamnă educatoare, să descoperi la post un bărbat. Fiecare părinte care abia îşi duce odorul în colectivitate se aşteaptă să găsească o bună înlocuitoare a unei mame, care să aibă răbdare să-i ducă de mânuţă la toaletă, să le şteargă nasul şi să repare eventualele ”accidente”. E de imaginat şocul pe care l-au resimţit părinţii din Gohor care şi-au dus anul acesta pentru prima dată copiii la grădinţă şi au dat cu ochii de noul educator, Cătălin Pricope.
”În prima zi au venit doar doi copii. M-am speriat, crezând că părinţii vor refuza să-i aducă, dacă sunt bărbat. A doua zi, au venit şapte, pentru ca apoi numărul lor să se dubleze. Nu a durat mult până să le câştig încrederea atât părinţilor, cât mai ales copiilor care au descoperit în mine un tovarăş de joacă”, ne povesteşte educatorul de la Gohor.
Cea mai importantă calitate în munca cu cei mici i se pare a fi empatia. ”Puii de om se lasă foarte uşor cuceriţi, dacă ştii cum să-i iei. Poţi să-i iubeşti foarte mult, dar, dacă nu ai talent să te apropii de ei, degeaba. N-ai ce căuta în meseria asta, care nu este deloc uşoară”, explică educatorul, care are o jovialitate cuceritoare, ce ascunde însă o dramă greu de ghicit.
”Cei mai importanţi pe lume sunt copiii”
Tânăra familie Pricope a suferit nu de mult o pierdere irecuperabilă. Din cauze medicale necunoscute, le-a murit băieţelul de numai câteva luni. ”Norocul nostru a fost că soţia a rămas imediat însărcinată şi am reuşit să trecem teferi la minte peste nenorocire. Ne-am adunat puterile s-o creştem pe Olga, fetiţa noastă de două luni şi jumătate, pe care abia am botezat-o la sfârşitul săptămânii trecute. Cei mai importanţi pe lumea asta sunt copiii”, ne spune proaspătul tătic.
Deşi se adaptase foarte bine ca educator, se lipise foarte tare de piticii din grupa mijlocie, în momentul în care i s-a născut minunea, a simţit că vrea să fie alături de ea tot timpul.
”Soţia mea, Liliana, este profesoară de istorie, dar n-a reuşit să se titularizeze şi nici să prindă ore pe suplinire în comună. După moartea primului nostru copil, a rămas acasă fiind însărcinată, deci nu putea beneficia de concediu de creşterea copilului. Aşa că am depus eu cerere. Mi-am dorit să fiu alături de fetele mele tot timpul. Din perspectiva pierderii suferite, fiecare clipă petrecută în familie e de nepreţuit”, ne spune Cătălin Pricope.
Doar din cauza banilor puţini ar pleca din învăţământ
Are mai mulţi ani de când predă în învăţământ, având două diplome în domeniu (una de învăţător-educator şi alta de institutor-profesor de educaţie fizică) şi ştie cât de amară este pâinea de dascăl. Recunoaşte şi faptul că a ales să stea acasă pentru a se putea ocupa şi de agricultură: dintr-un simplu salariu de educator nu şi-ar putea acoperi cheltuielile familiei: ”Am vândut maşina, mi-am luat tractor, lucrez pământul şi cresc animale. Mi-ar fi plăcut mai mult să stau la catedră, dar asta e”, spune tânărul cap al familiei.
Cum e înnebunit după copii, vrea să se întoarcă la şcoală, după terminarea concediul de creştere a copilului şi abia aşteaptă să-şi ducă fiica la grădiniţă: ”Într-un fel, mi-a părut rău că am plecat în concediu, pentru că mă ataşasem de copiii din grupă. Aveam nişte puşti simpatici, tot timpul îi povesteam soţiei ce isprăvi mai făceau şi ce lucruri hazlii spuneau”.
Dacă ar fi s-o ia de la capăt, ar alege tot să devină dascăl, dacă ar pune în balanţă numai pasiunea sa pentru copii, dar s-ar gândi de două ori, ştiind că salariile sunt atât de mizere şi nu i-ar putea oferi prea multe fiicei sale.
