Sunt toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Pe lângă exerciţiile la matematică, lecturile obligatorii la română şi popoarele din istoria antică, îi uneşte pe toţi aceeaşi pasiune pentru sportul pe gheaţă. Ei sunt clasa a V-a hochei de la Şcoala Nr. 34. Pentru că petrec împreună, zilnic, aproape opt ore, însumând cursurile şi antrenamentele, au ajuns să se cunoască foarte bine şi să formeze o echipă sudată. De cum intri la ei în clasă, se vede cu ochiul liber că-s mai mult decât simpli colegi.
„Domnul antrenor ne e şi mamă şi tată”
Sunt o familie cu mulţi copii. „Domnul antrenor, Cristi Munteanu, ne este şi mamă şi tată. Are grijă de noi, ne ceartă, dar ne şi încurajează”, ne spune unul dintre elevi, Dragoş Petrică.
Cum sunt câţiva dintre elevi care vin din comunele învecinate (Şiviţa, Şendreni şi Tuluceşti), antrenorul este cel care-i aduce zilnic cu maşina la Galaţi la şcoală. „Ne ia pe la 7.30. La 8.00 începem cursurile, până la ora 13.00, după care mergem la Patinoar, unde avem antrenament până la 15.30”, îmi spune pe scurt programul zilnic, George Roşca din Tuluceşti.
Unii dintre ei mănâncă la restaurantul de la Patinoar, alţii vin cu pachet de acasă. Chiar dacă nu au zilnic parte de ciorbiţă ca la mama acasă, sunt hotărâţi să facă şi acest sacrificiu, pe care nici nu-l simt ca atare.
Cea mai bună din ţară
În clasă sunt şi vreo patru fete, două dintre ele nu sunt la hochei, dar două ocupă poziţii cheie. Bianca Boleu vine de la Şiviţa şi este portar, iar Mădălina Vânătoru este, mai nou, căpitanul echipei. „Mădălina, la ora actuală, este cotată ca fiind cea mai bună jucătoare de hochei din ţară, la juniori. Are o tehnică foarte bună, lucru pe care mi l-au confirmat şi antrenorii de nivel naţional. Vreau să găsesc sprijin financiar pentru a o trimite undeva la facultate în străinătate, unde să poată deveni antrenoare, astfel încât să nu se mai întrebe nimeni ce face în viaţă cu hocheiul”, mă lămureşte dintr-o suflare antrenorul. Cuvinte de laudă a avut şi despre Bianca Boleu, cea care e portarul echipei: „Este foarte curajoasă şi-şi face treaba foarte bine. Am adus-o de la Şiviţa, pentru că e foarte talentată. Ar putea practica orice sport”.
Şi hocheiul e ca un drog
Odată ce-l întrebi pe Cristi Munteanu de copiii săi şi de hochei, parcă ai deschide cutia Pandorei. Vorbeşte printre rânduri lupta continuă la toate nivelurile pe care o duce zilnic pe toate fronturile doar de dragul să-i înveţe pe aceşti copii sport. Uneori e abătut: „La Minsk, echipa de hochei venită la campionatul de la Riga avea şase antrenori. În plus, au totul plătit de stat. Era ca şi cum ne-am fi luptat cu elefanţii”. El în schimb, a trebuit să-şi scotocească mintea să caute soluţii astfel încât să nu supere pe nimeni şi să-şi facă meseria, pentru care are, se vede, pasiune dar şi chemare: „Şi hocheiul e ca un drog. Am fost în Canada, dar m-am întors pentru că acolo sportul se practică doar la cel mai înalt nivel. Mi-era dor să mă ocup de copii. M-am gândit să înfiinţez o clasă doar a lor, pentru că aşa puteam să-i aduc la antrenament la o oră în care nu am intrat în conflict nici cu autorităţile locale că le consum curentul electric, nici cu alţi antrenori care-şi doreau sala. Şcoala este aproape de Patinoar, iar programul lor e mult mai organizat, astfel”, mai spune Cristi Munteanu.
Râde cu poftă când aude că le este şi tată şi mamă: „Probabil pentru că-i ştiu de mici. Unii dintre ei practică hochei de cinci-şase ani”, spune modest.
Pentru copiii lui a încercat să creeze toate condiţiile: „Gladiators -Dunărea Galaţi are şi site www.hocheigalati.com. Le-am făcut costumaţii, trening, i-am dus în cantonament, la competiţii sportive naţionale. Apoi, i-am scos şi la campionate internaţionale, cum a fost cel de la Viena sau cel de la Riga, pentru a vedea exact unde se clasează, cât mai trebuie să lucreze. Prin sponsorizări, dar şi cu bani de la părinţii care au înţeles că trebuie să-i susţină, toate acestea au fost făcute cu costuri minime”, povesteşte antrenorul cu un entuziasm molipsitor.
Cristi Munteanu mă asigură că un cantonament în Făgăraş n-a costat mai mult de 250 de lei de copil. Au venit şi părinţii care i-au ajutat cu masa. Au cumpărat ieftin de la supermarket alimente. Câteva mămici au gătit, iar taţii s-au ocupat cu grătarele. Cu un aşa mentor care şi-a pus sufletul şi măiestria pe tavă pentru copiii lor, parcă nici părinţilor nu le vine să stea cu mâinile în sân.
„Au încredere în mine. Când am decis să înfiinţez această clasă, două familii au decis ca propriii lor copii să repete clasa, doar ca să poată fi alături de ceilalţi. Chiar şi eu am rămas şocat”, mai adaugă el.
În contrapartidă, rezultatele n-au întârziat să apară. Echipa Gladiatorilor gălăţeni formată în cea mai mare parte din elevii Şcolii Nr. 34 a adus un binemeritat loc al IV-lea la campionatul naţional de juniori.
Când doi oameni lucrează pentru copii
Cristi Munteanu susţine că a avut noroc să-l întâlnească pe directorul de la Şcoala Nr. 34, profesorul Florin Cernat: „Mi-aş dori ca fiecare director de şcoală să gândească la fel ca domnul Cernat. Atunci am avea un învăţământ mult mai dezvoltat”.
Directorul îi laudă pe elevii de-a cincea nu doar pentru rezultatele bune în sport, ci şi pentru cele de la învăţătură. Printre ei Andrei Gheţău are numai note de zece. „Sunt disciplinaţi şi organizaţi. Sportul îi formează aşa. Eu le-am creat condiţii, le-am trecut în orar opţional şi extindere la educaţie fizică, ei fiind printre puţinii gimnazişti care au săptămânal patru ore de educaţie fizică”, spune Florin Cernat. La plecare, toţi mă asigură că au o singură ţintă: să ajungă în Liga Naţională de Hochei. Nu mai e mult până atunci.
