Cum poţi deveni premiant învăţând la lumina lumânării

Cum poţi deveni premiant învăţând la lumina lumânării
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Deşi trăieşte în condiţii greu de descris, Sorina Dobrea este cea mai bună din clasa ei * Chiar şi când familia a fost evacuată şi a trăit într-un cort, fata a continuat să înveţe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat * Mama nu-şi găseşte de lucru, iar unul dintre fraţi are mari probleme cu sănătatea


Locuieşte cu alte 11 persoane în două cămăruţe pe care cu greu le poţi numi locuinţă. Fără căldură, fără lumină şi fără apă. Cu toate acestea, Sorina Dobrea este cea mai bună elevă din clasa ei şi nu a lipsit nicio zi de la şcoală. Nu-ţi vine să crezi că stă în asemenea condiţii, dacă o vezi cât de cuminţică şi îngrijită este.

„Ea şi mama ei spală. Sunt curaţi şi serioşi, în ciuda sărăciei de acasă. Nici când au avut probleme, pentru că au fost evacuaţi din casă şi au stat în cort, până şi-au găsit un acoperiş deasupra capului la o fundaţie, nu a lipsit de la şcoală. Nici ea, nici ceilalţi doi fraţi, Alin şi Costel. Îşi doreşte foarte mult să înveţe, iar necazurile de acasă nu reuşesc s-o demoralizeze”, ne spune directorul-adjunct de la Şcoala Nr. 15, profesorul Nicolae Ciocan.

Şi ceilalţi doi fraţi ai ei sunt la fel de îngrijiţi, nu creează probleme, învaţă fiecare după puterile lui. Acum le este mai bine, pentru că merg şi-şi fac temele la Fundaţia „Sfântul Vasile cel Mare”, dar înainte au scris pe genunchi în cort, sau la lumina lumânărilor.

„Veniţi să vedeţi cât de frumos scrie. Este foarte interesată de învăţătură. Toţi colegii au  votat-o să fie şefa clasei. E un copil deosebit. Păcat că nu are şanse mai multe. Trăind aşa, e posibil să se piardă pe parcurs”, ne povesteşte învăţătorul ei, Georgel Hulubaş. 

Sfioasă şi modestă, fata recunoaşte că vine la şcoală şi pentru că e mai frumos şi mai cald ca la ea acasă, dar şi pentru că îşi doreşte să devină învăţătoare.

„Mă văd că-s neagră şi nu mă angajează”

Fratele mai mare – Alin – are probleme mari cu sănătatea. „Surzeşte din cauza polipilor. Nici nu poate vorbi şi respira cum trebuie. Dacă nu va fi operat urgent, nu va mai putea fi recuperat”, spune directorul. „Nu-mi permit să-l duc la doctor. Nu am bani şi nimeni nu mă angajează. Se uită la faţa mea, mă văd că-s neagră şi nu mă angajează. Ce să fac? Am muncit de la 16 ani, am carte de muncă. Uitaţi-vă! Am renunţat în 2008 la serviciu, pentru că a trebuit să mă ocup de fată. Din cauza frigului din casă, făcuse o semi-pareză facială. Am fost nevoită s-o duc s-o tratez. Pe atunci mai câştiga ceva bani şi concubinul meu. Acum e plecat în străinătate, dar n-a mai fost angajat. Tot speră. Pe băiat chiar nu am cum să-l duc la doctor, ştiţi că orice costă”, se plânge femeia.   

„Nu ştiu ce se va alege de noi”

Mai povesteşte că a fost la Primărie şi a depus o cerere pentru locuinţă, dar de aici i s-a spus că nu poate primi nimic până când nu se angajează cu carte de muncă. „Vreau să lucrez. M-am săturat de  sărăcie, m-am săturat să nu am nimic de mâncare în oale. Noroc de faptul că şcoala mi i-a trimis la fundaţie şi mai primesc acolo de mâncare. Altfel nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. Am stat în cort, dar ne-am mutat înapoi în casă. Am fost evacuaţi pentru că mama are datorii la chirie. Vine frigul. Dacă ne dau iar afară, nu ştiu ce se va alege de noi”, continuă femeia lista cu necazuri.

Înainte să plec, Sorina îmi arată caietele ei, uimindu-mă cu cât de frumos scrie. O văd peste ani învăţătoare, aplecându-se cu răbdarea-i caracteristică asupra generaţiilor de copii, cărora le va transmite dragostea ei de învăţătură. Visul meu se năruie însă când îmi amintesc de văgăuna în care locuieşte, de frigul, întunericul şi foamea pe care le înghite, după terminarea cursurilor şi după orele petrecute la fundaţie. E greu de spus cât va putea ţine piept necazurilor, fără ajutorul nostru.

Citit 2371 ori Ultima modificare Marți, 13 Noiembrie 2012 17:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.