1,1 milioane de lei s-au alocat pentru clădirea cu trei săli de grupă din satul Podoleni * Primarul din Barcea anchetează modul în care s-a construit clădirea
Grădiniţa din satul Podoleni, comuna Barcea, pare să fie, la prima vedere, cea mai mândră construcţie din sat, eclipsând de departe chiar şi şcoala. Din nefericire, clădirea nu-şi poate primi cele trei grupe de preşcolari, deoarece tocmai centrala termică nu este pusă în funcţiune.
„Am stat cât a fost cald în sălile de grupe, apoi ne-am mutat în şcoală. Învăţăm după-amiaza, după ce se termină cursurile elevilor şi este foarte greu. Avem copii care adorm pe scăunele, pentru că ei sunt obişnuiţi să-şi facă somnul de prânz”, ne spune una dintre educatoare.
Dincolo de acest neajuns, ceva pare să fie putred în toată povestea.
Noul primar anchetează mai ceva ca DNA
Construcţia grădiniţei a început în 2009, cu fonduri de la Ministerul Educaţiei, dar şi cofinanţare serioasă de la bugetul local. „Prin proiect, consiliul local trebuie să asigure 25 la sută din costul total al grădiniţei”, ne lămureşte directorul Şcolii Nr. 1 din Barcea, Petrică Tiron. Deşi s-a ocupat de licitaţie, fiind directorul şcolii coordonatoare din comună, acesta nu ne-a putut explica de ce există două devize generale de lucrări, unul de 1.705.608 lei şi altul de 1.183.192 lei. „Nu ştiu cât a costat până la urmă. Scrie aici, pe procesul verbal de recepţie a lucrării, că s-au dat 680.138 lei. Au mai rămas de făcut lucrările de 443.000 de lei care revin primăriei, conform contractului”, spune, dând din colţ în colţ, directorul Petrică Tiron.
La Primărie, edilul ales în funcţie anul acesta, Constantin Zanfir, se aprinde brusc când ne aude că întrebăm de grădiniţa din Podoleni. „Licitaţia şi contractul s-au făcut pe vremea fostului primar. Nu vă pot spune decât că ceva e dubios în toată această poveste. Eu personal derulez o anchetă, mai ceva ca DNA. Nu vă pot spune nimic acum, dar când voi fi sigur de rezultat, voi informa exact ce şi cum a fost cu construirea grădiniţei”, spune noul primar.
„Am dat ordin de suspendare a lucrărilor”
Directorul şcolii ne-a declarat că nu are nici cea mai vagă idee de ce e primarul supărat pe modul în care s-a construit clădirea. Dar ne dezvăluie, la rândul său, că şi el are nemulţumiri legate de semnarea contractului."În devizul de lucrări prevăzute din fondurile primăriei nu există nici un capitol de plată pentru dirigintele de şantier. Dar lucrările trebuie supravegheate de cineva, aşa că am făcut ordin de suspendare a acestora, până la rezolvarea situaţiei", precizează directorul.
Acum a mai rămas de dotat clădirea cu centrală, de conectat la utilităţi, de nivelat terenul şi de construit fosa septică şi o ministaţie de epurare. Cei 443.000 de lei alocaţi pentru aşa ceva par însă o sumă destul de mare. În plus, dacă lucrarea a costat Ministerul Educaţiei doar 680.000 de lei, suma trece mult peste cei 25 la sută bătuţi în cuie încă de la proiectare.
Risipă nejustificată
Nici primarul şi nici directorul nu ne-au putut lămuri, deocamdată. Un lucru e cert, societatea care a contractat lucrările din banii ministerului, SC Vila SA din Tecuci, este şi cea care a câştigat licitaţia pentru finalizarea grădiniţei din fondurile consiliului local.
La faţa locului, suntem impresionaţi de mărimea construcţiei care are doar trei săli de clasă, pentru că mai mult de 60 de copii de grădiniţă satul Podoleni nu are.
La intrare ne întâmpină în mod neplăcut câteva găuri făcute în zidul moale al clădirii, care pare să cedeze la orice apăsare serioasă.
Intrăm într-un hol imens, cu tavanul mai ridicat decât în restul încăperilor. O adevărată sală de spectacol. Nu ne gândim decât că încălzirea lui trebuie să consume foarte mult. Fiecare clasă este dotată cu grupul ei sanitar, cu chiuvete, toalete, dar şi câte două duşuri. În condiţiile în care puştii din Podoleni stau la grădiniţa doar patru ore, ne-am tot întrebat de ce a fost nevoie de trei grupuri sanitare distincte şi de duşuri. Se vede de la o poştă că s-a făcut risipă de bani şi că fondurile au venit cu dedicaţie. Se putea construi o grădiniţă modernă, fără ca ea să arate ca un palat şi să fie dotată cu ceea ce nu trebuie. În plus, constructorul s-a zgârcit la calitate. Deşi nici nu au fost folosite, instalaţiile de la veceuri şi duşuri s-au stricat. Mai mult decât atât, căzile de la duşuri par să fi fost de la second-hand, pentru că smalţul era sărit în mai multe locuri, iar găurile astupate cu vopsea. Nu mai vorbim că pereţii din interior au început să se crape. Dar unde s-a văzut simţ de răspundere la noi în România, când e vorba de banii statului?
La plecare îi vizităm pe piticii podolenilor, înşiraţi, somnoroşi, în băncile de la şcoală. De 1,1 milioane de lei, ar fi putut avea o grădiniţă „boboc”, călduţă şi primitoare, dotată atât cât trebuie, că oricum ar fi avut condiţii mai bune ca acasă.
