Eleva Şcolii Nr. 11 şi-a lansat săptămâna trecută, la Târgul "Librex" de la Iaşi, cea de-a doua sa carte * Scriitorul gălăţean Petre Rău este mentorul ei
„De ce sunt eu aici? Am venit să vă ţin de mână pe toţi cei mâhniţi, să vă alin sufletul, să vă picur fericire pe inimă şi să vă mângâi pe obraji. Degeţelele mele ştiu să aline durerea, ochişorii mei ştiu să te înveselească. Vrei să îţi arăt lumea? Dă-mi mâna şi hai să pornim în călătorie!” Sunt cuvintele unei fete de numai 10 ani care şi-a descoperit deja, în ciuda vârstei fragede, vocaţia: să aducă, scriind, fericire oamenilor. Aşa că s-a angajat cu toată fiinţa în acest joc serios de oameni mari şi a publicat două volume, primul de proză şi al doilea de versuri.
Denisa Lepădatu – elevă a Şcolii Nr. 11 în clasa învăţătoarei Titina Şonei - nu a abandonat jocurile copilăriei, dar reuşit să-şi facă deja un loc în lumea literară, despre care vorbeşte cu seriozitatea unui om mare. O simplă discuţie cu ea şi eşti cucerit: are multă sensibilitate şi talent, bun simţ şi nu ascunde deloc că încearcă să devină din ce în ce mai bună, cea mai bună.
Zi de naştere cu lansare de carte
Cei mai mulţi copii de vârsta ei, de ziua lor de naştere nu-şi doresc decât un tort, multe cadouri şi o petrecere pe cinste. Pe 26 septembrie, când a împlinit 10 ani, Denisa a ales să dăruiască ea celor care o iubesc, familiei, prietenilor şi colegilor de şcoală, primul ei volum de povestiri – „Şoapte de catifea”. Dar nu s-a culcat pe laurii victoriei. Şi-a dorit să scrie poezie şi roadele muncii sale nu au întârziat să apară. În urmă cu numai o săptămână, şi-a lansat şi „Şoaptele esenţiale” la Târgul Internaţional de Carte „Librex”, care s-a desfăşurat la Iaşi, unde i-a uimit pe colegii de breaslă mai mari.
Sfaturi de la mentor
„Din clasa I mi-a tot plăcut să compun poveşti. Când am învăţat să scriu, le-am trecut pe hârtie. Şi pentru că am vrut să văd dacă sunt bune, le-am postat pe site-ul cenaclului „Noduri şi semne”. Aşa l-am cunoscut pe mentorul meu, scriitorul Petre Rău, cel care mi-a editat cele două volume şi cel cu care obişnuiesc să mă sfătuiesc”, îmi spune ea. E conştientă că un scriitor trebuie să aibă un bagaj bogat de lectură, aşa că citeşte foarte mult în timpul care-i rămâne liber, poeţii săi preferaţi fiind Eminescu, Nichita Stănescu şi Ana Blandiana.
Peste 50 de premii la concursuri şcolare
Fără falsă modestie, ştie să-şi aprecieze just adevărata sa valoare. „Sunt o elevă foarte bună. În prezent sunt deţinătoarea a peste 50 de premii şi diplome la concursuri locale sau naţionale de limba română, matematică, informatică, limba engleză, dar şi a 13 medalii (şapte de aur, patru de argint şi două de bronz). În plus, are nenumărate apariţii în reviste literare din toată ţara, dar şi participări şi premii la competiţiile de gen. „Am obţinut Premiul I în cadrul unui proiect regional la secţiunea “Să redescoperim magia Crăciunului”. De asemenea, am mai luat şi Premiul “Mezin Talent” la Concursul Internaţional de Poezie şi Proză "Starpress 2012", beneficiind de o tabără gratuită pe litoral. Recent am primit Premiul al II-lea la Concursul Naţional de creaţie literară “Otilia Cazimir - poeta sufletelor simple” (februarie, 2013)”, se laudă ea, cu mândrie. Dar gustul competiţiei abia i s-a deschis. A trimis creaţii de-ale sale tocmai la un concurs în Italia - „Giovani e Poesia” din Triuggio (Milano), la traducerea textelor fiind ajutată de un coleg mai mare de cenaclu – Luca Cipolla.
„E o fată de excepţie”
Scriitorul gălăţean Petre Rău este cel care se îngrijeşte ca talentul ei să capete cele mai bune coordonate, având în vedere că părinţii săi sunt oameni simpli, au un atelier de tâmplărie şi, deşi şi-au crescut copilul cu multă dragoste şi atenţie, nu se pricep să o îndrume la literatură. „E o fată de excepţie. M-a impresionat că a venit să-şi ceară personal scuze, când i-am atras atenţia că făcuse o greşeală, corectând ceva pe site-ul cenaclului. Aşa mi-a arătat că are foarte multe texte scrise şi mi-a venit ideea să le redactăm şi să scoatem o carte. E foarte bună şi la învăţătură, are talent şi munceşte foarte mult”, spune cel care i-a şi editat cărţile.
Denisa îmi dezvăluie că îşi doreşte să devină profesoară de limba şi literatura română. O întreb dacă nu o sperie gândul că salariile în învăţământ sunt prea mici. „Nu contează banii, ci pasiunea”, vine răspunsul ei curat, care m-a uns pe suflet. Cu Denisa şcoala va încăpea pe mâini bune!
