"Viaţa liberă" te ajută să iei bacalaureatul: Rezolvarea subiectelor la istorie

"Viaţa liberă" te ajută să iei bacalaureatul: Rezolvarea subiectelor la istorie
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
  • Rezolvarea subiectelor la istorie este oferită de profesorul Sorin Langu, de la Colegiul Naţional "V. Alecsandri"

SUBIECTUL I

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „La 2 martie 1949, proprietatea asupra pământului a fost luată complet din mâinile particularilor. [...] Pământul, efectivele de animale şi echipamentul proprietarilor de pământ, care deţinuseră terenuri până la maximum 50 ha, în temeiul legii agrare din 1945, au fost expropriate fără compensare. Practic peste noapte, Miliţia a acţionat şi a scos 17 000 de familii din casele lor şi le-a mutat în zone de reaşezare. Pământurile confiscate [...] au fost comasate fie pentru a crea gospodării de stat, fie gospodării colective, care, teoretic, erau proprietate colectivă, dar, în fapt, erau conduse de stat. [...] Cei mai mulţi ţărani [...] au fost organizaţi în gospodării de stat sau în gospodării colective. Acest proces s-a făcut prin măsuri de coerciţie pe scară largă. Rezistenţa faţă de colectivizare a avut drept rezultat aruncarea în închisoare a circa 80.000 de ţărani, pentru opoziţia lor, 30.000 dintre aceştia fiind judecaţi public. Colectivizarea a fost încheiată în 1962. Ca urmare, 60 la sută din totalul suprafeţei de 15.000.000 ha de teren agricol au revenit gospodăriilor colective, 30 la sută gospodăriilor de stat, 9 la sută rămânând în proprietate personală. Aceste din urmă terenuri se aflau în zona de deal şi de munte, inaccesibilitatea făcând colectivizarea lor nepractică.”

B. „Greva minerilor din 1977 din Valea Jiului a fost cea mai importantă sfidare lansată de un grup de muncitori puterii comuniste din România. [...] Scânteia grevei a constituit-o legea din iulie 1977 care desfiinţa pensiile de invaliditate pentru mineri şi ridica vârsta de pensionare de la 50 la 55 de ani. În semn de protest faţă de această hotărâre, minerii de la Lupeni au hotărât să intre în grevă. [...] Se cerea reducerea zilei de muncă de la 8 ore la 6 ore, [...] locuri de muncă pentru soţiile şi fiicele minerilor, recrutarea unui personal medical competent [...] şi prezentarea obiectivă a grevei de către mijloacele de informare în masă. [...] În ciuda promisiunilor lui Ceauşescu, Valea Jiului a fost declarată „zonă închisă", [...] iar Securitatea a început reprimările. A fost deschisă o anchetă pentru a se afla cine era la originea grevei, iar în lunile următoare câteva sute de mineri au fost trimişi în alte zone miniere, în timp ce unii [...] ar fi fost trimişi în lagăre, la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Faptul că mijloacele de informare în masă române nu au relatat despre greva din Valea Jiului dovedea totala subjugare a presei, ca unealtă a regimului şi ilustra tactica interdicţiei totale în materie de difuzare folosită de autorităţi în întreaga perioadă postbelică pentru a bloca ajungerea unor informaţii potenţial dăunătoare până la populaţie.”

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi, din sursa A, procesul de confiscare şi de comasare a pământului, desfăşurat între 1949-1962.

2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B.

3. Numiţi din sursa A, respectiv din sursa B, câte o instituţie de represiune care acţionează în România.

4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că regimul comunist cenzura informaţiile care ajungeau la populaţie.

5. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate într-o relaţie cauză-efect, selectate din sursa A.

6. Prezentaţi alte două practici politice totalitare din România, în afara celor la care se referă sursele A şi B.

7. Menţionaţi o asemănare între două acţiuni din perioada naţional-comunismului, desfăşurate de România în relaţiile internaţionale din cadrul „Războiului Rece”.

SUBIECTUL al II-lea

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„[…] În vremea aceasta se pregătea să intre însă în Muntenia o mare armată turcă, în frunte cu Soliman […], care avea poruncă straşnică de la sultan [...] să aducă Moldova din nou sub ascultarea Porţii. [Sultanul] Mahomed al II-lea avea într-adevăr motive puternice să se teamă de acţiunea lui Ştefan. Acesta, odată tronul consolidat, nu numai că refuzase să mai plătească tribut, dar prin campaniile sale repetate în Ţara Românească arăta că vrea să scoată şi această ţară din zona de influenţă otomană. Apoi, nu se putea uita nici faptul că domnul Moldovei cucerise Chilia, această cetate pe care Mahomed al II-lea ar fi vrut-o pentru sine. […] În august 1474 Soliman era la Sofia; după ce îşi strânse toată oastea şi făcu pregătirile necesare porni înspre Dunăre. Abia la sfârşitul lui decembrie sau în primele zile ale lui ianuarie 1475 pătrunse în Moldova. […] După obiceiul cel vechi, Ştefan a poruncit să se facă pustiu în faţa duşmanului. Locuitorii satelor de pe drumul pe care înainta Soliman şi-au părăsit locuinţele, ascunzând vite, grâne, nutreţ, tot ce aveau. «Ce nu s-a putut ascunde, a trebuit să fie ars, fiecare şi-a ars propria casă», spune un izvor contemporan. În curând foametea a început să se simtă în armata turcească. Pe de altă parte, Ştefan a căutat un loc potrivit de luptă care să nu permită desfăşurarea tuturor forţelor lui Soliman, mult superioare ca număr, şi în acelaşi timp să favorizeze mişcările proprii. Un asemenea loc era în faţa oraşului Vaslui [...]. Terenul mlăştinos, mărginit de păduri, corespundea de minune intenţiilor lui Ştefan. Aici s-a şi dat lupta. În ziua de 10 ianuarie 1475, într-o marţi, se lăsase o negură deasă care favoriza în gradul cel mai înalt atacul pentru cei care ştiau locurile şi, dimpotrivă, încurca pe străinii necunoscători. Profitând de acest fapt, Ştefan a început lupta. […] Ştefan s-a aruncat el însuşi în mijlocul bătăliei - cum va face la Călugăreni Mihai Viteazul - şi a determinat retragerea turcilor. Totodată s-a produs […] şi un atac din spate, care a transformat retragerea lui Soliman în derută şi panică. Urmărirea a durat aproape patru zile «de marţi până vineri noaptea», «pe un mare noroi». Unii dintre fugari «s-au înecat în apa Siretului», alţii în Dunăre; pe mulţi i-a luat prizonieri.”

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi bătălia la care participă Mihai Viteazul, precizată în sursa dată.

2. Precizaţi, pe baza sursei date, o informaţie referitoare la acţiunile desfăşurate de săteni în faţa invaziei otomane.

3. Menţionaţi cele două state medievale româneşti precizate în sursa dată.

4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la sultanul Mahomed al II-lea.

5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la rolul lui Ştefan cel Mare în desfăşurarea luptei de la Vaslui, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.

6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia un domnitor, ca reprezentant al instituţiei centrale, se implică în relaţiile internaţionale din secolele al XV-lea - al XVI-lea, prin acţiuni diplomatice. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)

SUBIECTUL al III-lea

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre caracteristicile statului român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, având în vedere:

1. prezentarea unei măsuri de politică internă adoptate pentru consolidarea statului român modern în a doua jumătate a secolului al XIX-lea;

2. precizarea unei acţiuni desfăşurate de România în „criza orientală” din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi menţionarea unei consecinţe a acestei acţiuni;

3. menţionarea a trei acţiuni prin care s-a constituit România Mare la începutul secolului al XX-lea;

4. formularea unui punct de vedere referitor la rolul practicilor politice democratice în evoluţia României din prima jumătate a secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

REZOLVARE

I.

1. Colectivizare

2. Secolul al XX-lea

3. sursa A - Miliţia, sursa B - Securitatea

4. sursa B

5. Se va puncta orice combinaţie corectă, ca de exemplu ”proprietatea asupra pământului a fost luată complet din mâinile particularilor” şi ”rezistenţa faţă de colectivizare a avut drept rezultat aruncarea în închisoare a circa 80.000 de ţărani, pentru opoziţia lor”.

6. Practici politice totalitare descrise în texte: cenzura şi represiunea exercitată prin poliţia politică. Alte practici politice totalitare: existenţa partidului unic şi a unui dictator în fruntea statului, încălcarea de către regim a drepturilor omului, cultul personalităţii, controlul absolut al statului asupra societăţii (în corelare directă cu etatismul).

România, sau RPR/RSR, prin suprimarea partidelor politice tradiţionale (PNL, PNȚ, PSD) a devenit un stat cu un regim monopartit, PMR/PCR fiind singurul partid. Statul-partid deţinea adevărata putere, din rândurile lui fiind selectaţi membrii MAN, ai Guvernului şi a celorlalte instituţii ale statului. Partidul era condus de Secretariatul General, vârful piramidei, care este, practic, conducătorul ţării. Gh. Gheorghiu-Dej şi N. Ceauşescu (secretari generali) sunt adevăraţi dictatori, având toată puterea la dispoziţia lor şi exercitând-o ca atare. Cultul personalităţii a avut o evoluţie sinuoasă în România comunistă: în primii ani beneficiari au fost conducătorii sovietici, în special Stalin, apoi după 1953, se constituie treptat un cult al personalităţii al lui Dej. Ceauşescu va merge pe linia lui Dej în primii ani, pentru ca, după faimoasa vizită din 1971 efectuată în China şi Coreea de Nord, să introducă un cult al personalităţii unic în Europa prin amploarea şi ridicolul lui.

7. Se va puncta orice combinaţie corectă (asemănări-evenimente), ca de exemplu: menţinerea relaţiilor cu Israelul în 1967, România fiind singurul stat comunist ca procedează astfel; tot în 1967 România este primul stat comunist care stabileşte relaţii diplomatice cu RFG. Asemănarea: politica de distanţare faţă de URSS.

 

II.

1. Călugăreni

2. Sătenii au acţionat după tactica ”pământului pârjolit” şi au ascuns toate bunurile care puteau fi folosite de turci apoi au fugit în zone mai greu accesibile.

3. Moldova şi Muntenia (Ţara Românească)

4. Prima informaţie se referă la teama lui Mahomed II de o eventuală acţiune a lui Ştefan cel Mare, teamă fundamentată pe faptele anterioare ale voievodului moldovean. A doua informaţie se referă la faptul că cetatea Chilia, cucerită de Ştefan în 1465, fusese dorită şi de sultanul otoman.

5. Ştefan în calitate de mare voievod, adică şeful oştirii, stabileşte atât strategia cât şi tactica bătăliei cu turcii. Astfel el hotărăşte ca pe ruta lor turcii să nu găsească nimic. „Ştefan a poruncit să se facă pustiu în faţa duşmanului. În curând foametea a început să se simtă în armata turcească, apoi alese, cu atenţie locul în care avea să se dea bătălia Ştefan a căutat un loc potrivit de luptă care să nu permită desfăşurarea tuturor forţelor lui Soliman, mult superioare ca număr, şi în acelaşi timp să favorizeze mişcările proprii”. Odată locul ales şi bătălia începută Ştefan nu a ezitat să atace el fiind în fruntea oştirii: ”Ştefan s-a aruncat el însuşi în mijlocul bătăliei”.

6. Printre atribuţiile domniei se numărau şi cele de politică externă: domnul reprezenta ţara în relaţiile externe, având dreptul de a încheia tratate, de a declara război şi a încheia pace, de a primi şi a trimite solii. Astfel mai mulţi domni români au avut o bogată activitate diplomatică, ca de exemplu Ştefan cel Mare. Acesta pentru a diminua presiunea exercită de Ungaria, dar şi de către Petru Aron, pretendent la tron, va încheia la Overchelăuţi un tratat cu Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, prin care se recunoştea vasal acestuia. Astfel pretenţiile maghiare sunt înlăturate ca şi posibilitatea de ajutorare a lui Petru Aron de către poloni.

Alte posibile răspunsuri: tratatul lui Vlad Ţepeş cu Matei Corvin (1460), cel al lui Ştefan cu acelaşi rege maghiar (1475), sau tratatele lui Mihai Viteazul cu Sigismund Bathory (1595), cu turcii (1597), cu Rudolf al II-lea (1598).

III.

1. După dubla alegere a lui Al. I. Cuza, 1859, care a însemnat Unirea Principatelor Române, statul roman a început o operă grea de consolidare. Măsurile luate de Cuza au fost continuate de Carol chiar de la începutul domniei prin elaborarea şi emiterea Constituţiei din 1866. Este prima Constituţie elaborată de români şi are meritul de a fi fixat cadrul în care s-a mişcat societatea românească timp de peste 50 de ani. Constituţia se bazează pe trei principii fundamentale, separarea puterilor în stat, suveranitatea naţională, guvernarea reprezentativă, şi conţine toate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti (libertatea persoanei, a presei, a cuvântului etc.). Era considerată la acea vreme una dintre cele mai democratice şi liberale constituţii din Europa. În mod cert a fost un mare pas înainte pentru progresul României.

2. Românii au profitat mereu de antagonismele dintre Marile Puteri, antagonisme vizibile în special în Balcani. Astfel în 1875, odată cu redeschiderea “chestiunii orientale”, România încearcă să profite din nou: iniţiază tratative diplomatice cu Poarta, respinse însă de aceasta, apoi cu Rusia, care nu este interesată decât parţial. Izbucneşte războiul dintre Rusia şi Turcia, ruşii au probleme la Plevna, cer intrarea României în război, lucru care se întâmplă în vara lui 1877. Armata română luptă la Plevna, Rahova, Belogradcik ş.a. iar în urma acestei participări la congresul de la Berlin ne este recunoscută independenţa. Din păcate Rusia nu-şi respectă angajamentele luate prin convenţia din 4 aprilie 1877 şi ocupă cele trei judeţe din sudul Basarabiei, noi primind la schimb Dobrogea.

3. Apropierea sfârşitului Primului Război Mondial indica tot mai clar dezagregarea imperiilor rus şi austro-ungar. Primul care se prăbuşeşte este cel rus, sub loviturile bolşevicilor, de acest lucru profitând românii din Basarabia, care se vor organiza în Sfatul Ţării. Întâi va fi proclamată independenţa, apoi pe 27 martie 1918, unirea cu România. Imperiul Austro-Ungar cere pace pe 8 noiembrie, fapt care face ca românii din Bucovina şi Transilvania să acţioneze rapid. Primii sunt bucovinenii care convoacă un Congres General care declară în 15 noiembrie unirea cu România. În Transilvania Comitetul Naţional Român Central organizează o Mare Adunare Naţională, la Blaj, pe 1 decembrie, adunare care proclamă unirea cu România. Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu României este recunoscută apoi prin tratatele de la Paris-Versailles (1919-1920).

4. Practice politice democratice: pluripartitism, libertăţi şi drepturi cetăţeneşti, libertatea presei, alegeri libere, separarea puterilor în stat. În opinia mea  (obligatoriu argumentaţia va conţine această formulă sau una echivalentă) practicile politice au avut un rol covârşitor în creionarea traiectoriei României din prima jumătate a sec.al XIX-lea. După elaborarea şi intrarea în funcţiune a constituţiei din 1866 societatea românească devine din ce în ce mai democratică: apar partidele politice, separarea puterilor în stat devine o certitudine, alternanţa la putere rezolvă puseurile de putere din cadrul clasei politice româneşti etc. Un exemplu este Consiliul de Coroană de la Sinaia din 1914, când regele Carol I, deşi aveam tratat de alianţă cu Puterile Centrale, nu impune intrarea în război de partea acestora. Soluţia va fi democratică, prin vot, şi va duce la neutralitatea României.

 

Barem de corectare

SUBIECTUL I (30 de puncte)

1. 2 puncte

2. 2 puncte pentru precizarea secolului la care se referă sursa B

3. câte 3 puncte pentru numirea fiecărei instituţii de represiune care acţionează în România

4. 3 puncte pentru scrierea, pe foaia de examen, a literei B

5. 7 puncte pentru două informaţii aflate într-o relaţie cauză-efect

6. câte 1 punct pentru două practici politice totalitare din România, câte 2 puncte pentru prezentarea fiecăreia

7. 4 puncte pentru menţionarea oricărei asemănări între două acţiuni desfăşurate în relaţiile internaţionale din cadrul „Războiului Rece”

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

1. 2 puncte pentru numirea bătăliei la care participă Mihai Viteazul

2. 2 puncte pentru precizarea oricărei informaţii referitoare la acţiunile desfăşurate de săteni în faţa invaziei otomane

3. câte 3 puncte pentru numele celor două state

4. câte 3 puncte pentru două informaţii referitoare la sultanul Mahomed al II-lea;  4 puncte pentru formularea oricărui punct de vedere referitor la rolul lui Ştefan cel Mare în desfăşurarea luptei de la Vaslui; câte 3 puncte pentru selectarea a două informaţii care susţin punctul de vedere formulat

5. 1 punct pentru pertinenţa argumentării afirmaţiei conform căreia un domnitor se implică în relaţiile internaţionale

6. 2 puncte pentru selectarea oricărui fapt istoric relevant

7. 1 punct pentru utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

- 2 puncte pentru menţionarea oricărei măsuri de politică internă

- 3 puncte pentru prezentarea coerentă a măsurii de politică internă, prin evidenţierea relaţiei istorice de cauzalitate şi utilizarea unui exemplu/ a unei caracteristici

- 1 punct pentru utilizarea doar a unui exemplu/ a unei caracteristici referitoare la măsura de politică internă menţionată

- 2 puncte pentru precizarea oricărei acţiuni desfăşurate de România în „criza orientală”

- 3 puncte pentru menţionarea oricărei consecinţe a acţiunii precizate

- câte 3 puncte pentru menţionarea oricăror trei acţiuni prin care s-a constituit România Mare la începutul secolului al XX-lea

- 1 punct pentru formularea oricărui punct de vedere referitor la rolul practicilor politice democratice în evoluţia României

- 1 punct pentru pertinenţa argumentării punctului de vedere formulat

- 2 puncte pentru selectarea oricărui fapt istoric relevant

- 1 punct pentru utilizarea conectorilor

- 2 puncte pentru utilizarea limbajului istoric adecvat

- 1 punct pentru utilizarea parţială a limbajului istoric adecvat

- 1 punct pentru structurarea textului (introducere - cuprins - concluzii)

- 2 puncte pentru respectarea succesiunii logice a faptelor istorice

- 1 punct pentru respectarea parţială a succesiunii cronologice

- 1 punct pentru respectarea limitei de spaţiu

Cine este profesorul Sorin Langu

Profesorul Sorin Langu are în prezent aproape 15 ani de experienţă la catedră, din 2012 fiind titular la Colegiul Naţional „V. Alecsandri”, fiind absolvent al Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie, Secţia Istorie - Filosofie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi. Este doctor în istorie din 2007, tema sa de cercetare fiind „Circulaţia monetară în teritoriile extracarpatice şi rolul ei în schimbul de mărfuri în sec. VIII - XIV”, pentru care l-a avut conducător ştiinţific pe prof. dr. Ştefan Olteanu, de la Universitatea din Bucureşti. Este absolvent de masterat în informatică şi are două cursuri postuniversitare, unul la Universitatea Babeş-Bolyai - „Istoria orală în comunităţile locale” şi unul la „Dunărea de Jos” în management educaţional. A participat la mai multe acţiuni de formare în ţară şi peste hotare, printre care amintim un curs de pregătire pentru profesori în domeniul Holocaustului, organizat de Yad Vashem.

Pentru o scurtă perioadă de timp, între 2011 şi 2012, a fost inspector de specialitate la istorie şi discipline socio-umane. Este membru al Asociaţiei Profesorilor de la Dunărea de Jos, iar din 2012 face parte din Corpul de Experţi în Educaţie, fiind şi metodist în cadrul ISJ.

A publicat 17 articole şi studii de specialitate în publicaţii naţionale din Bucureşti, Brăila, Galaţi, Vaslui, dar şi în volume tematice.

Mâine, subiectul la informatică

„Viaţa liberă” va continua şi mâine campania de publicare a rezolvărilor subiectelor pentru bacalaureat. Urmează rezolvarea modelului de subiect la informatică, oferită de profesoara Daniela llie, de la Colegiul Naţional „Al. I. Cuza”.

Citit 36590 ori Ultima modificare Miercuri, 12 Iunie 2013 16:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.