Întâmplător sau nu, cariera didactică a profesorului de chimie Iulian Corneci a început în urmă cu aproape 25 de ani. În 1990, a obţinut, cu elevii de la Bereşti, primele premii naţionale la concursuri. Tot aici, în 1994, la puţin timp după ce părăsise băncile universităţii, un alt elev de-al său este recompensat cu premiul I pe ţară. Doi dintre foştii săi elevi din orăşelul din nordul judeţului sunt acum medici, iar Fănel Apostu, cel care a obţinut locul I, este profesor de chimie la Universitatea din Iaşi.
Acesta a fost doar începutul. Iulian Corneci a făcut tot posibilul să spargă tiparele învăţământului de după Revoluţie, când decalajul dintre elevii din mediul rural şi cei de la oraş a devenit şi mai evident. În toate şcolile unde a mers, s-a încăpăţânat să-i convingă pe elevi cât de frumoasă este chimia, ce beneficii le poate aduce mai târziu studierea unei astfel de discipline dificile.
La Independenţa, la ambele unităţi de învăţământ unde predă neîntrerupt din anul 2002, a umplut doi pereţi cu diplome şi a mai adunat apoi multe altele, pe care nu mai are unde să le expună. Această panoplie a fost completată de o alta: zeci dintre foştii săi elevi sunt acum profesori de chimie, medici sau studenţi la una din cele două specializări. Pentru nişte copii de oraş, pentru care părinţii sunt obişnuiţi să cotizeze şi la meditaţii, aceste lucruri ar fi fost normale. Dar, în cazul lui Iulian Corneci, toate acestea se întâmplă cu nişte elevi modeşti, de la ţară, proveniţi de multe ori din familii monoparentale, ocupate mai mult cu grija zilei de mâine, decât cu încurajarea copiilor de a „roade” chimia din scoarţă în scoarţă.
Competiţia, un stil de viaţă
Pentru Iulian Corneci, anul, lunile şi săptămânile se împart altfel decât pentru oamenii obişnuiţi. Există lunile de pregătire pentru olimpiada judeţeană şi naţională, lunile pentru "Chimexpert" sau alte competiţii naţionale la care angrenează cât mai mulţi elevi din clasele sale. Şi nu e la îndemâna oricui, cu dotările dintr-o comună unde la început spăla eprubetele la găleată, să aibă doisprezece elevi la olimpiada judeţeană, şi toţi doisprezece să fie în fruntea clasamentului.
Exigenţa sa în faţa elevilor nu a însemnat niciodată constrângere. A preferat să-i determine să se convingă singuri că este important şi chiar foarte plăcut să studieze chimia.
Citeşte şi: Cornel Gingăraşu, medicul-artist
În 2009, eleva sa Andreea Onofrei obţinea premiul special pentru cea mai bună lucrare teoretică la naţionala de chimie şi premiul al II-lea după proba practică. În clasa a IX-a, pe baza acestor rezultate, fata a obţinut o bursă la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, pentru ca un an mai târziu să cucerească aurul la Olimpiada Pluridisciplinară din Yakuţia. Acum este studentă la Medicină la Bucureşti. În 2011, o altă elevă de-a sa, Andreea Agache, a obţinut premiul special la naţională, pentru cea mai bună lucrare practică şi menţiune. „100 de puncte, în condiţiile în care numai eu ştiu cât de greu obţin substanţe pentru experimentele de laborator”, se mândreşte Iulian Corneci.
Cunoscându-i pe ceilalţi „vrăjitori” ai substanţelor chimice care s-au perindat prin laboratorul dascălului din Independenţa, a prins gustul competiţiei şi Iulian Angheli - olimpicul de anul acesta, care s-a întors cu menţiune specială de la naţională. Iar lista olimpicilor calificaţi la naţională e lungă. Pe lângă cei enumeraţi deja, din 2008 încoace au mai ajuns la naţională şi s-au întors cu distincţii Mirel Neagu, Florin Boza, Cristina Angheluţă, Marius Tănase, Daniel Gheorghiţă, Elena Berdan, Ionuţ Mihalache, Andrei Neagu şi Petronela Băisan.
"Radiază de bucurie ca o bucată de uraniu"
De mai bine de zece ani, generaţii întregi de elevi din Independenţa visează frumos că-şi pot depăşi condiţia de simpli copii de la ţară şi chiar reuşesc să împlinească lucrul acesta. Unii pentru puţin timp, alţii pentru toată viaţa, iar asta nu înseamnă deloc puţin.
Mi-amintesc că în urmă cu ceva timp am vorbit cu unul dintre olimpicii săi, Mirel Neagu, care m-a surprins cu o comparaţie cum nu se poate mai inspirată: „Când luăm câte un premiu, domnul profesor radiază de bucurie ca o bucată de uraniu”. Copiii care au lucrat cu el au înţeles cel mai bine că, în toţi aceşti ani, dascălul lor nu şi-a dorit nimic pentru el în afară de bucuria că ei au reuşit să se claseze pe podium, să ajungă printre cei mai buni chimişti din ţară. Şi pentru acest lucru, n-a precupeţit nimic: nici timpul liber, deşi face naveta de la Galaţi, a organizat pregătiri gratuite sâmbăta şi duminica, nici bani - a cheltuit pe substanţe, culegeri, transport, şi-a împărţit salariul modest cu premianţii pe care i-a scos la suc sau la pizza. Iar toată această risipă de dragoste şi resurse se întregeşte în fiecare an cu noi membri în „frăţia” chimiştilor de la Independenţa. Foştii olimpici se întorc să-şi vadă fostul dascăl, molipsind de entuziasmul lor şi generaţiile care le urmează.
Ierarhia finală
Oricare dintre cele cinci cadre didactice ar fi putut ajunge prin votul cititorilor în fruntea clasamentului realizat de ziarul nostru. În doar două zile, au fost peste 1.600 de votanţi, iar clasamentul final a fost destul de strâns: 1.Iulian Corneci - 29 la sută, 2.Chiţa Popovici - 24,4 la sută, 3.Constantin Ursu - 18,7 la sută, 4.Cătălin Fetecău - 17 la sută, 5.Nicoleta Ioniţă - 10,9 la sută.
