Două generaţii, acelaşi liceu. Două epoci şi o tradiţie. Două inimi şi acelaşi ţel. CNVA a fost, rămâne şi va fi o instituţie care le oferă tinerilor ca mine tot ce şi-ar putea dori: susţinere, performanţă, oportunităţi, ambiţie şi reuşite. Metaforic vorbind, elevii păşesc pe holurile acestui liceu ca într-un portal din care, după patru sau opt ani, ies alţi oameni - mai maturi, mai deschişi la minte şi gata să ia viaţa în piept.
Eu am luat decizia de a intra la acest liceu datorită mamei. Pot spune că deja este o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie, începând cu bunicii din partea mamei, continuând cu mama şi apoi cu mine. În clasa a IV-a, când am început pregătirile pentru examenul de admitere la CNVA, nu prea realizam de ce trebuie să fac acest pas. Acum, însă, la 14 ani, realizez cu adevărat că au meritat munca şi toate implicările în activităţi şcolare şi extraşcolare din toţi aceşti ani.
De la matricolă la ultima modă, acelaşi ţel
Într-o zi, mă gândeam la trecutul colegiului şi mă întrebam ce s-a schimbat în ultimul timp. Am stat cu mama de vorbă, depănând amintiri şi răsfoind fotografii. M-a impresionat atmosfera anilor `80, prin rigurozitatea sa. Atât fetele, cât şi băieţii veneau doar în uniforme, cu matricola prinsă de braţul stâng şi, obligatoriu, cu cămăşi bleu. Fetele purtau diademe albe pe cap şi nu aveau voie să poarte dresuri colorate, iar băieţii purtau şepci.
Acum, dacă ne uităm pe holurile colegiului, vedem eleve care mai de care mai dichisite, cu tocuri sau fără, cu fuste mai scurte sau mai lungi, vopsite, nevopsite, machiate şi câte şi mai câte. Băieţii, la fel, trebuie să ţină pasul cu moda. Ce a rămas strict, totuşi, este faptul că trebuie neapărat să avem cămaşă albă, cravată şi sacou.
"Este foarte bine că vi se impune acest lucru. Chiar dacă nu toţi sunteţi de acord cu ea, uniforma vă reprezintă şi trebuie să fiţi mândri de acest lucru. Ambiţia şi competiţia erau la cel mai înalt nivel, cu atât mai mult cu cât pe atunci se dădea un examen numit “treaptă”, pentru a trece din clasa a X-a într-a XI-a", mai povesteşte mama.
Acum oportunităţile sunt mai multe şi sunt clasate la un nivel mult mai înalt, dar stricteţea ritmului şi volumului de muncă a rămas la fel. Şi asta nu întâmplător, pentru că tradiţia s-a păstrat prin foştii elevi ai liceului care au devenit - o parte din ei - cadre didactice de prestigiu ale Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri”, ba chiar părinţi ai unei noi generaţii de liceeni la CNVA.
Patina timpului a trecut peste absolvenţii LVA-ului, dar amintirea anilor de liceu rămâne vie în sufletele lor. Cu mine se va întâmpla la fel. De aceea, vreau să profit la maxim că sunt elevă la CNVA, pentru a mă implica în cât mai multe activităţi oferite de colegiu şi, cel mai important, pentru a crea amintiri.
Citeşte şi: TINERII ŞI ORAŞUL/ Despre cravate şi liceu
