Irina Şerban şi Mihaela Cană sunt cele două eleve de la Şcoala Nr. 2 care au obţinut media zece la Evaluare naţională. Sunt două fete care au ajuns la steaua lor norocoasă, iar acum o leagănă în palme, pentru a le lumina drumul în viaţă.
"Vreau să construiesc o lume care să inspire şi să salveze"
Deşi la prima vedere pare o visătoare, Irina Şerban este genul de fată puternică, ştie cum să adune în ea forţa, pentru a-şi atinge ţelul propus. Se numără printre tinerii tot mai rari cărora le place să citească şi care nu suferă atunci când nu sunt conectaţi la computer.
Am găsit-o la telefon, undeva la ţară, în judeţul Vrancea, aproape de natură şi de tradiţiile satului, de unde recunoaşte că-şi ia energia. Este şi motivul pentru care printre autorii pe care-i citeşte şi reciteşte se numără Ion Creangă, dar şi Dimitrie Anghel, poetul despre care spune că "descrie o natură care vrea să fie observată de oameni, să-şi elibereze frumuseţea unor ochi pregătiţi s-o surprindă". Ghiceşti imediat ce stai de vorbă cu Irina că filologia i se potriveşte mănuşă, prin urmare e nemaipomenit că-şi doreşte să fie admisă la acest profil la CNVA, mai ales că are o medie de admitere de 9,99.
Mai departe nu ştie ce facultate va face şi nici unde, nu ştie nici care e profesia pe care o va alege sau care o va alege pe ea, dar e convinsă de un singur lucru: vrea să scrie o carte. Sau două. Sau câte o va ţine condeiul. Nu ştie încă despre ce va scrie, dar se pregăteşte deja. Are un carnet în care-şi notează idei şi expresii, care-i vor folosi odată.
"Vreau să construiesc o lume, o poveste care să inspire şi să salveze", spune ea. Ghicind parcă semnele mele de întrebare care se iţeau pe limbă, a continuat repede ca la lecţie: "E şi o anecdotă cu un om care a fost întrebat ce vrea să se facă. A răspuns că vrea să salveze vieţi. Adică vrei să fii doctor sau pompier? Nu, scriitor".
Ea chiar scrie versuri, talentul literar moştenindu-l de la tatăl ei. Îmi mai spune că scrisul şi cititul sunt pentru ea "sinonime cu a exista". De aceea, clasa a VIII-a i s-a părut destul de grea, deşi învaţă cu plăcere, dar munca pentru o notă mare la examen a ţinut-o departe de cărţile ei dragi.
Îi mai place să înoate, folosindu-se de acest sport nu numai pentru dezvoltarea fizică, ci şi mentală. "E o provocare să te lupţi şi să învingi apa - o forţă naturală atât de puternică. Chiar şi înainte de examen am mers să înot, pentru că ştiam că aşa mă pot pregăti mai bine să fac faţă emoţiilor", mai explică Irina.
E o plăcere să stai de vorbă cu ea, literatura îi curge cinstit prin vene, iar în tot ceea ce spune îl descoperi pe bijutierul literelor de mai târziu.
"Am plâns de fericire când am aflat că am luat 10"
Mihaela Cană adună în fiinţa ei un paradox. Deşi cei de la şcoală o ştiu ca pe o fată timidă şi închisă în ea, Mihaela e, de fapt, o luptătoare. La fel ca şi Irina, a visat să ia zece pe linie la Evaluare naţională şi a învăţat că, atunci când crezi şi munceşti pentru visul tău, ajungi să-l trăieşti aievea. Ea este una dintre cele două eleve care a devenit "zecistă" după contestaţii. Lucrarea sa la limba şi literatura română fusese iniţial notată cu 8,70. "Ştiam că făcusem de mai mult. Şi doamna dirigintă, profesoară de limba română, mi-a spus că măcar 70 de sutimi în plus tot meritam. Aşa am convins-o pe mama să facem contestaţie. Am plâns de fericire când am aflat că am luat 10!", spune ea, cu roua victoriei încă oglindită în ochi.
Deşi e o fire visătoare, pierzându-se adesea în lumea frumos plăsmuită a desenelor japoneze gen manga, peste ani se vede un bun informatician, motiv pentru care va opta pentru clasa de matematică-informatică de la CNVA. Are chiar şi un verişor în familie care lucrează ca IT-ist la o firmă franceză în România, prin urmare nu va trebui să umble prin străinătate să-şi caute un rost.
Mihaela este atrasă de tehnică şi de unelte, în general. A luat premiul al II-lea la olimpiada judeţeană de discipline tehnice, iar cu câteva luni în urmă îşi imagina ce frumos ar fi să devină tâmplar, să iasă de pe mâinile ei nişte minuni de lemn dantelat sau obiecte utile. Are un fel frumos şi copilăresc de a descoperi lumea, lucrurile şi drumul pe care merge, dar şi un paşaport care-i va asigura un parcurs ascendent de netăgăduit: modestia şi uimirea celui însetat să cunoască.
