* Ministerul repetă iar greşeala de a întârzia cu licitaţia * Manualele ar putea ajunge în şcoli prin luna decembrie * Necazul copiilor şi învăţătorilor, bucuria editurilor care vând caiete auxiliare
Elevii care au intrat anul acesta în clasa III-a se pot numi generaţie de sacrificiu. Ei sunt primii care au beneficiat de introducerea clasei pregătitoare la nivelul învăţământului primar, măsură care ar fi fost benefică, dacă lucrurile ar fi fost gândite din timp şi nu s-ar fi aplicat metoda heirupistă pe care românul a deprins-o în perioada comunistă. Când au intrat la pregătitoare, cei care sunt acum într-a treia, nu numai că n-au avut manuale, dar au existat zeci de situaţii în care clase întregi de copii nici nu şi-au cunoscut învăţătoarea în prima zi de şcoală.
Deşi au lucrat după o programă schimbată, în clasa I au primit un Abecedar şi o Matematică ce au zăcut în sertare, pentru că nici lor, nici învăţătorilor nu le-au fost de folos. Anul următor, când au intrat în clasa a II-a, ministrul Educaţiei de atunci le-a promis că vor avea manuale şi nu de orice tip, ci din cele digitale. La licitaţie a ieşit, la modul tipic românesc, cu scandal. Au curs râuri de contestaţii. Cărţile au ajuns pe băncile şcolilor abia în semestrul al doilea.
Trist este că nici de data aceasta, Ministerul Educaţiei şi cei care-l conduc n-au învăţat nimic şi se dovedesc repetenţi la organizarea bunului mers al lucrurilor. Este al patrulea an când aceiaşi elevi încep şcoala fără să aibă cărţi. Cum şi anul acesta s-a organizat licitaţia târziu, s-au făcut contestaţii peste contestaţii, iar cărţile nu au ajuns nici acum sub tipar.
"Ce ne facem cu temele pentru acasă?"
Afectaţi de toate acestea sunt sute de elevi, părinţi şi învăţători. Elevii pentru că sunt dezorientaţi de un sistem de învăţământ în care manualele apar abia la mijlocul anului şcolar, părinţii pentru că trebuie să suplinească plătind din buzunar caiete speciale, iar învăţătorii pentru că trebuie să se dea peste cap ca lucrurile să meargă bine, în ciuda lipsei manualelor.
În oraş, unde posibilităţile materiale ale părinţilor sunt mai mari, s-au cumpărat caiete auxiliare (de la aceleaşi edituri care n-au terminat de tipărit manualele) sau se apelează la copiatoare şi fişe.
În mediul rural însă e jale. Copiilor li s-au împărţit cărţile vechi, care nu le sunt de niciun folos. "Cartea de matematică poate fi folosită în proporţie de o treime. Programa este mult schimbată. Cu predatul mă descurc după programă. Dar ce ne facem cu temele pentru acasă? Noi avem mai puţin posibilitatea să listăm fişe. De caiete auxiliare nu poate fi vorba, părinţii nu-şi permit aşa ceva", ne spune o învăţătoare care a dorit să nu-i dezvăluim numele.
La Chiraftei, învăţătoarea Nuţa Păun ne-a spus că, având experienţa anului trecut, când cărţile şcolare au sosit în februarie, părinţii au solicitat caiete speciale.
"Ministerul nu ţine cont de calendarul după care funcţionează şcolile"
Chiar şi ajutaţi financiar de părinţii dispuşi să plătească doar ca fiii lor să aibă după ce învăţa, nici învăţătorii de la oraş nu sunt mulţumiţi de situaţie.
"E foarte greu. Avem programă nouă, manual vechi. Planificarea nu ştii cum s-o întocmeşti, pentru că nici acum nu ştii ce conţine manualul. Avem o misiune grea. Suntem şi noi, şi elevii în aer. Nu ştiu după ce calendar se ghidează ministerul, dar sigur nu ţine cont de cel după care funcţionează şcolile. Ştiind ce s-a întâmplat anul trecut, ar fi trebuit să facă licitaţia mai devreme, ca să aibă timp să se rezolve contestaţiile, ca să putem avea cărţile la timp. Hai, la o săptămână după ce începe şcoala, dar nu în decembrie, cum se aude că ar veni", ne spune Ionela Constandache de la Şcoala Nr. 43. Aceasta susţine că a apelat ca toţi colegii la caiete speciale şi la fişe de lucru, pentru că la limba română cărţile vechi au texte de 200 de cuvinte, în condiţiile în care, la testarea de anul trecut, în clasa a II-a, elevii au primit texte de 400 de cuvinte.
Părinţii sunt şi ei nemulţumiţi. Mi-au spus că nu se aşteaptă ca nici măcar la anul situaţia să fie altfel. Dar nu avem de ales. Suntem români, ne-am obişnuit să ducem greul, să nu ne plângem şi să găsim soluţii", mai spune învăţătoarea de la Şcoala Nr. 43.
"Sute de kilograme de fişe"
Elena Ailincăi este învăţătoare la Colegiul "C. Negri" şi ne-a spus că este obişnuită să lucreze de ani de zile cu fişe pentru elevi, dar la generaţia aceasta a tipărit sute de kilograme de fişe.
"Nu ne plângem. Ne-am obişnuit cu situaţia. Mi-am cumpărat din timp toate auxiliarele şi le voi face fişe elevilor. Vin în fiecare dimineaţă la 7,00 -7,15 şi multiplic fişele pe care le-am conceput deja acasă. Anul trecut am lucrat după manualele postate pe site-ul Ministerului Educaţiei. Afişam foile la videoproiector. Anul acesta vom merge pe fişe", spune Elena Ailincăi.
