Pentru că au potenţial şi la noi n-au oportunităţi pentru a-l valorifica la cote maxime, mulţi tineri aleg să plece la studii în Europa, cel mai adesea în Anglia, pentru că aici există un sistem foarte avantajos de a obţine credite pentru plata şcolarizării. Departe de casă, de familie şi de prieteni, sunt nevoiţi să-şi ia viaţa de la zero, să se adapteze, să se reinventeze, trăind, într-un timp scurt, experienţe şi schimbări pe care alţii nu le au o viaţă întreagă.
"Dacă pleci cu gândul că nu va fi greu, mai bine rămâi acasă! Am plecat tocmai pentru că ştiam ce mă aşteaptă. E greu, nu cunoşti mulţi oameni la început, nu ştii oraşul, locurile, viaţa este foarte scumpă şi concepţiile sunt diferite. Tot timpul eşti provocat să te adaptezi la cerinţe neprevăzute", ne povesteşte de la peste 2.000 de kilometri distanţă, din Londra, unde este studentă în anul I la University College, Andrada Ciorici.
Studiază Economie şi Statistică şi, tocmai pentru că i-a fost foarte greu, se poate simţi mândră de tot ce a acumulat într-un timp scurt. Primul semestru l-a terminat numai cu note maxime şi s-a implicat în proiecte care s-o ajute în carieră. A ajuns să facă ceea ce, pentru un om, e cel mai greu: şi-a schimbat mentalitatea, devenind foarte pragmatică: "Un sfat pentru cei care urmează să plece: networking cât de mult se poate! Nu trebuie să cunoşti oameni, ca să ieşi la plimbare. Trebuie să te gândeşti mereu cu ce te-ar putea ajuta şi ce poţi oferi în schimb".
Povesteşte că îi place foarte mult ceea ce învaţă, sistemul de învăţământ, care reuşeşte să facă un echilibru perfect între teorie şi practică: "Facultatea îţi ocupă mult din timp numai dacă îţi doreşti. Fără studiu individual, în schimb, nu ai cum să treci anul. Ce mi se pare foarte interesant aici este că nimeni nu ne dă răspunsurile la problemele practice, doar ne arată cum să ajungem acolo. Ne învaţă să gândim!"
Ştie să îmbine însă armonios studiul cu distracţia, deprindere pe care a căpătat-o încă de pe vremea când studia la CNVA, considerând că un om trebuie să-şi dezvolte toate laturile, şi viaţa socială, şi pe cea profesională.
Numai calificative maxime
După primul semestru, deşi a avut de luptat pentru a se adapta noii sale vieţi, Andrada a reuşit să obţină la toate cursurile numai calificative maxime. E drept, la Matematică, a avut noroc să cunoască deja din liceu în mare parte materia, dar la Statistică a avut de recuperat mai mult, având în vedere că studenţii din alte ţări ştiau mai multe despre probabilităţi. Învăţând alături de tineri veniţi din toate colţurile lunii, a putut face comparaţii între diferite sisteme educaţionale şi a ajuns la concluzia că, în România, se face serios carte.
"Ei se specializează pe câteva domenii în liceu, pe când noi păstrăm diversitatea în şcoală, învăţăm din toate câte puţin. Şcoala românească îţi lasă opţiunile deschise, având în vedere că este dificil să iei decizii prea devreme în privinţa viitorului. Am venit aici cu mai multe cunoştinţe decât necesar la matematică, spre exemplu, dar cu câteva lipsă: partea de statistică. În timp ce eu acopeream câteva goluri, ei se chinuiau să înţeleagă materia nouă, pe care eu deja o ştiam", povesteşte ea.
Învăţând la o universitate multinaţională, susţine că nu a avut niciodată probleme legate de naţionalitatea ei: "Sunt mândră că sunt româncă. Sincer, nimănui nu îi pasă de unde eşti, cu siguranţă, nu studenților. Avem cu toţii un scop general comun şi ne ajutăm unii pe alţii, suntem deschişi la minte. Cel mai bine e, ca atunci când cunoşti un om, să afli mai bine încotro se îndreaptă şi nu neapărat de unde vine!"
În conducerea Societăţii Femeilor în Finanţe
Fiind prima instituţie de învăţământ superior din Anglia care a acceptat femei la cursuri, UCL deţine o organizaţie foarte activă, Societatea Femeilor în Finanţe, care îşi propune să lupte împotriva prejudecăţilor potrivit cărora acestea nu s-ar descurca în afaceri la fel de bine ca bărbaţii. Cum s-au organizat recent alegeri, Andrada Ciorici a candidat pentru funcţia de vicepreşedinte, cot la cot cu tinere cu experienţă şi mai mulţi ani de studenţie. A prezentat un proiect foarte bun şi a câştigat. "Am muncit enorm şi efortul a fost apreciat. Am pus bazele unui parteneriat cu o societate din cadrul Universităţii din California, o axă transoceanică, care să deschidă multe alte uşi, pentru că, a gândi global, înseamnă mai multe oportunităţi", spune ea.
Îndrăgostită de statiistică
Andrada se poate lăuda că face exact ceea ce-i place, pentru că s-a îndrăgostit de Statistică: "Este o cu totul altă matematică, se bazează pe viaţa reală, numerele înseamnă ceva. Dar înseamnă ceva numai pentru cineva capabil. Noi nu luăm doar date numerice legate de un caz şi le aplicăm formule ca să ajungem la o predicţie corectă. Trebuie să ne gândim dacă datele colectate au sens, dacă poate exista vreo greşeală printre ele, de ce unele sunt cu mult diferite faţă de altele şi trebuie să găsim o corelaţie, dacă ea există. Predicţiile nu trebuie să fie corecte, nimeni nu poate prevedea viitorul, dar noi putem prevedea opţiunile şi cât de posibile sunt ele. Istoria are un mod foarte interesant de a se repeta. Ca să ştii unde te îndrepţi, trebuie să ştii de unde ai plecat, evoluţia şi, mai ales, cauzele. Statistica nu este despre grafice şi catralioane de numere sau formule. Toate înseamnă ceva. Un statistician trebuie să aibă logică, capacitatea de a îşi pune întrebări, abilitatea de a vedea dincolo de numere".
Recunoaşte că, inclusiv pentru un statistician, e greu să prevadă ce va face în viitor. Ştie însă că are o sumedenie de oportunităţi: "Vreau să am un impact, nu bani, deşi sunt interesată de investiţii bancare. Am multe idei, multe în curs de pus în practică. Până la specializare, mai este multă informaţie de acumulat. Mi-ar plăcea să lucrez pentru o companie mare din UE, care are investiţii şi în Galaţi, ca ArcelorMittal, Damen, Criomec etc. Cred că nu trebuie niciodată să uiţi de unde ai plecat, iar eu mă gândesc mereu ce pot face, pentru cei de-acasă, cu ceea ce învăţ şi văd aici. Nu aş fi reuşit nimic fără ajutorul părinţilor mei, fără Galaţiul meu, fără CNVA-ul şi profesorii mei, care m-au împins întotdeauna spre propriile versiuni îmbunătăţite. Am ajuns aici numai pentru că am trecut pe acolo. Sper să mă reîntorc acolo şi să fac mai bine decât fac aici".
UCL prima universitate din Anglia care a primit femei la cursuri
University College of London (UCL) este prima instituţie de învăţământ superior care a fost fondată în Londra, în 1826, şi a treia din Marea Britanie, după Oxford şi Cambridge. Spre deosebire de aceste două universităţi, UCL (London University, cum se numea iniţial) se poate lăuda că este prima universitate britanică ce a acceptat studenţi şi de alte religii, dar şi prima care din ţară care a primit la cursuri femei. În anul 2016, număra peste 38.000 de studenţi şi 12.000 de angajaţi, având un nivel de angajare a absolvenţilor printre cel mai ridicat din lume.
UCL se mândreşte cu peste 30 de câştigători ai Premiului Nobel, cei mai mulţi în medicină şi chimie. Dar, având în vedere că este o instituţie cunoscută pentru multidisciplinaritatea ei, există premianţi şi în alte domenii, cum ar fi Rabindanath Tagore, poetul naţional al Indiei, de asemenea absolvent de litere la UCL.
