* „Mi-a spus soţia că ei i-ar fi frică să doarmă singură în casă” * „Acum suntem mult mai precauţi” *
Pare mai mult decât improbabil ca tânărului din faţa mea să i se fi întâmplat aşa ceva – e destins, glumeşte şi pare că grijile nu şi-au făcut vreodată loc în inima lui. Se înnegurează însă brusc la faţă când îşi aminteşte clipa în care a găsit casa întoarsă cu fundul în sus.
„A fost un sentiment echivalent – cred! - violului. Social vorbind”, spune el, proptindu-şi gânditor bărbia în pumn.
Un apartament la parter
„Culmea este că în ziua aia, cam când a intrat el în casă, mă gândeam să vin şi să mănânc de prânz. Dar am zis că nu, mai bine aştept până seara. A fost un noroc nebun că nu era nimeni acasă…”.
Paul – pseudonim găsit la întâmplare - îmi povesteşte, iar în ochii lui lucrurile se întâmplă din nou. Locuieşte împreună cu soţia şi copilul la socrii săi, într-un apartament cu două camere, fără gratii la geam, de la parterul unui bloc din Micro 16.
Intrare cu şurubelniţa - băgată între toc şi uşă
„Socrii mei nici nu încuiau de fiecare dată uşa, înainte de chestia asta. Cine să ne spargă casa?, ziceau ei. După ce s-a întâmplat, am schimbat uşa veche, de stejar, şi am pus uşă metalică cu încuietori în şase puncte. Că ştii cum a intrat?”
„A băgat o şurubelniţă între uşă şi toc, în dreptul yalei, şi s-a proptit în ea. Uşa s-a deschis imediat. Vecinii au văzut-o deschisă şi l-au sonat pe socrul meu, să-l întrebe dacă a uitat uşa deschisă la casă. Eram toţi la grădină şi am bănuit ce s-a întâmplat. Soacra mea a început să plângă, s-a speriat cel mai tare”.
Victime generale – familia. Victime propriu-zise – copilul şi bunicul
Familia lui Paul a găsit o casă răvăşită. Hoţul răscolise în doar două-trei minute, cât bănuiesc poliţiştii şi Paul că a durat „vizita lui”, tot apartamentul. Iar sufrageria arăta ca după război:
„Întorsese patul cu fundul în sus. Căuta bani. A luat 12 milioane de lei vechi, banii socrului meu, de pensie. Dar nu s-a atins de banii mei şi ai soţiei, vreo şapte milioane, pe care îi ţineam într-un vas ornamental, că noi suntem acum în curăţenie”.
„Şi mai erau vrei trei milioane băgaţi într-o pungă… A luat doar pensia socrului meu şi 300.000 de lei vechi, alocaţia copilului. În fond, eu şi soţia mea nu am fost jefuiţi, dar au fost copilul şi bunicul!”, pufneşte a necaz Paul.
Indiciile
Ce crede Paul că a luat ochii hoţilor? „Ne-au văzut sigur că facem curăţenie, că punem centrală… Mai ales că la centrală se văd ţevile, lucrările… Şi eu zic că au aflat şi despre socrul meu că a ieşit la pensie”.
„S-au gândit că avem bani în casă. În plus, era imediat după ziua de pensie, ca dovadă că banii aceia i-au şi luat. Au intrat şi în dormitor, au deschis dulapul. Dar nu s-a atins de bijuterii! Iar soţia mea are bijuterii de vreo 70 de milioane. Nici de electronice, electrocasnice. Au vrut doar bani”.
„…tot suna la uşă şi nu era nimeni”
„Probabil pe cel care a intrat în casă îl ajuta cineva, cu care şi filase apartamentul. Eu aşa zic, că au fost doi. Soacra mea îmi şi spusese, câteva zile mai înainte de jaf, că tot suna cineva la uşă şi, când răspundea, nu era nimeni”.
„Probabil vroiau să ştie când nu eram acasă, să ne înveţe programul. Iar la 12,30-13,00 au acţionat”.
Praful pentru amprente iese. Greu!
Zice că au venit poliţiştii, au murdărit bine mobila de praf, în căutare de amprente şi au plecat. Au trecut aproape trei săptămâni de la jaf şi Paul râde – „Ştii cât am spălat la praful acela de pe mobilă? Că nu mai ieşea! Nu, nu s-a aflat nimic, îi caută”.
„E bulversant”
„Socrului meu i s-a mai întâmplat chestia asta în tinereţe, a intrat hoţul pe geamul din baie, iar el era singur în casă, dormea. S-a trezit, a văzut lumina de lanternă, s-au bătut… Mie nu mi s-a mai întâmplat. Când m-am întors şi am văzut lucrurile noastre aruncate, nu ştiu, a fost bulversant”.
„Am trăit un sentiment echivalent violului, social vorbind. Soţia mea mi-a zis că ei şi mamei ei le-ar fi frică să mai doarmă singure în casă, după întâmplarea asta. Cert este că suntem toţi mai precauţi, uşa se încuie acum de fiecare dată când plecăm”.
Poate fi oricine
Cât de adânci sunt urmele jafului în viaţa familiei? Paul îmi răspunde tot cu o istorioară: „După ce ne-au călcat hoţii, la vreo câteva zile, soacra mea mi-a zis că iar a sunat la uşă şi nu era nimeni”.
„I-am zis că sigur nu mai vin o dată. Nu vrem să ne transformăm în nişte maniaci, doar pentru că ni s-a întâmplat aşa ceva. Putea fi oricine în locul nostru!”.
