Cochetării de cartier şi concurenţa mall-ului pe aleea comerţului. REPORTAJ

Cochetării de cartier şi concurenţa mall-ului pe aleea comerţului. REPORTAJ

Prăvăliile, în aşteptarea muşteriilor de altădată Bogdan Codrescu
Evaluaţi acest articol
(15 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Drept din spatele Bisericii "Sf.Mina", între strada Tecuci şi strada Sucevei, stau aliniate ca la paradă prăvăliile cu "ace, brice şi ibrice" ale unui complex comercial, unul dintre puţinele care au mai rămas să ducă lupta în faţa marilor lanţuri de supermarketuri. E dimineaţă, iar magazinele încep să iasă din amorţeală, în aşteptarea muşteriilor.

Înşirate frumos, să se vadă şi din vitrină, şi din interiorul magazinului stau vreo 20 de perechi de pantofi, alături de ceva bluze de vară, stofe colorate, pantaloni la dungă şi alte mărunţişuri cu preţurile scrise cu cifre mari, să le vezi de la o poştă, chiar şi fără ochelari. Asta pentru că, de la o vreme, persoanele mai în vârstă au cam rămas baza comerţului de cartier.

"Păi, cum să fie? Dintre cei care cumpărau mai înainte, mulţi au plecat „afară”, la muncă… S-a împuţinat lumea. Au rămas mai mult bătrânii. Iar cei tineri, câţi au mai rămas, nu prea vin pe aici. Se duc la mall, zic ei că o fi mai bine acolo. Dacă aşa zic, să se ducă… Asta-i viaţa! Dar eu zic că la mall nu prea umblă cânii cu colaci în coadă…”, ne spune dna Elena. La ea, ne explică, mai găseşti încălţăminte şi îmbrăcăminte şi la preţuri mai accesibile, mai pentru toate buzunarele, unele mai bune chiar decât cele „de firmă”. Cine nu o crede poate să verifice!

Uşa magazinului este deschisă şi dna Elena ştie că, dacă o fi să facă vânzare, cam până în amiază iese lumea la cumpărături. După asta, comerţul intră într-un soi de moţăială, până a doua zi.

Pe străduţă mai sunt şi vreo două magazine cu produse alimentare, din cele de bază, care nu trebuie să-ţi lipsească din cămară, un magazin unde poţi găsi la nevoie ceva instalaţii pentru şurubărit prin casă şi chiar şi o casă de pariuri sportive, în caz că simţi că-ţi dă norocul târcoale. Oarecum surprinzătoare este densitatea de… frizerii! Vreo patru sunt doar pe alee, plus încă vreo trei, patru pe străduţele laterale, la nici vreo 50-100 de metri. „Astea-s mai mult pentru doamne şi domnişoare, că se mai face şi cosmetică. Păi să-ţi faci unghiile tot ajunge câteva sute de lei, dar, ce vrei, frumuseţea costă!”, ne luminează cineva.

Au însă şi domnii partea lor. Dacă nu la frizerie, atunci la cârciumioarele din zonă, aşezate strategic de o parte şi de alta a complexului. „Prietenii ştiu de ce!” - e binecunoscuta deviză imprimată pe una dintre copertine, iar sub ea, la o cafea sau la o bere matinală, muşterii comentează ultimele bârfe din târg. E încă răcoare, umbra firişoarelor de iederă te îmbie la relaş, iar vremea trece în ritmul ei, cu prăvăliile moţăinde, cu muşterii tot mai puţini şi cochetării de cartier.

În faţă la „Miron Costin”, strada ca un… şantier arheologic

Starea trotuarelor şi a străzilor este o problemă în zona blocurilor din apropierea bisericii „Sf.Mina”. „Mai sunt unele trotuare care ar trebui reparate. E greu mai ales pentru persoanele mai în vârstă. Dacă nu eşti atent sau dacă nu vezi bine, poţi să te împiedici şi să te loveşti destul de serios”, ne spune dl Ioan Sinescu.

Un exemplu elocvent găsim chiar în faţa Şcolii Gimnaziale „Miron Costin”, pe strada Sucevei. Deşi zona este intens circulată, mai ales atunci când se fac ore la şcoală, strada arată ca un… şantier arheologic. Mai multe straturi de asfalt se văd unele de sub altele, pe unele porţiuni au apărut şi straturi de beton. Mai mult, de sub multiplele straturi ale străzii se vede chiar şi unul cu piatră cubică, din vremea când urbanismul în zonă abia începea să se dezvolte. Gropile sunt şi ele un pericol, dat fiind faptul că, în loc să fie atenţi la trafic, şoferii sunt mai mult atenţi la slalomul pe care îl au de făcut pe strada plină de denivelări.

Nici pe trotuar lucrurile nu stau peste tot mai bine. În dreptul unei canalizări, aşa de bine s-au făcut lucrările că asfaltul s-a lăsat cu totul. A apărut chiar şi un „crater” la marginea de beton a plăcii de beton în care e încastrată gura de canalizare. E suficient de mare pentru a putea fi folosită pe post de…. coş de gunoi, fiind plină cu tot felul de resturi. Nu departe de locul cu pricina, pe str. Smeului, asfaltul arată bine, iar parcarea pentru maşini arată îngrijit. De unde se vede că, dacă se doreşte, e loc şi de mai bine.

Oaza de verdeaţă

Curtea Bisericii „Sf.Mina” este, probabil, cel mai îngrijit spaţiu verde din cartierul I.C.Frimu. Bolţile de trandafiri îmbie la plimbare şi meditaţie, iar pentru cei osteniţi sunt în preajmă şi nişte băncuţe. Umbra copacilor întregeşte un cadru natural generos şi nu-i de mirare că mulţi dintre locuitorii din zonă vin aici ca într-o oază de verdeaţă, pentru a se mai gândi la cele sufleteşti sau pentru a schimba o vorbă cu vecinii de cartier.

Arbuşti în „intersecţia fără rost”

Acolo unde autorităţile n-au fost suficient de interesate sau de inspirate în materie de amenajări peisagistice, au fost cetăţeni care au luat problema în propriile mâini. Chiar în „intersecţia fără rost”, în faţa unei şcoli de şoferi, au „răsărit” nişte arbuşti ornamentali ce dau prin frumuseţea lor mai multă culoare spaţiului altfel destul de sărăcăcios din jur.

Spaţii verzi cu Alba ca Zăpada şi cei... doi pitici

Convertiţi la traiul urban, unii dintre gălăţeni mai poartă undeva, în subconştient, nostalgia vieţii la ţară, ecou, poate, al unor vremuri trăite cândva la părinţi sau bunici. Aşa se face că, unele dintre spaţiile verzi din jurul blocurilor au căpătat o tentă mai degrabă rustică, fiecare după chipul şi imaginaţia locatarilor care le întreţin. Nici blocurile din apropierea bisericii „Sf.Mina” nu fac excepţie.

„Dom’le, şi aşa apartamentele astea sunt înghesuite, că aşa s-au făcut ele pe vremuri - „dormitoare”. Oamenii vor şi ei mai mult confort, aer liber, mai pun un pom, o floare, dacă rămâneau bălării era mai bine?”, ne spune dl Vasile Tunaru, când ne vede că ne mirăm în faţa gospodăriile de bloc improvizate.

Pe undeva, are dreptate. Câţiva paşi mai încolo e un bloc crescut parcă în mijlocul „junglei”. Doar bălării şi urzici pe care parcă nu le vede nimeni. Iar cazul nu e singular. Dar sunt şi locuri în care, pe pătrăţica lor, locatarii au încercat, în viziunea lor, să-şi facă micul „colţ de rai” urban.

În unele locuri, oamenii au încercat să dea apartamentului de la parter un aer de vilă sau casă pe pământ ceva mai dichisită. Unele „curţi” se întind pe suprafeţe chiar destul de generoase şi fiecare a făcut în ele ce i-a tunat prin cap. Cineva a înfipt nişte pari, a tras o funie şi şi-a întins rufele la uscat. S-au tras şi vreo două, trei alei din dale din beton, iar undeva, în spate, au rămas câteva scule de grădinărit.

Vecinii de la scara de alături par a se fi inspirat din cabanele de munte. Cel puţin impresia asta pare că se doreşte a fi lăsată prin masa cu băncuţe tip „Sinaia” şi fântâna rustică, cu rol pur ornamental, cam ca aia care era acum vreo 30 de ani în curtea fostului restaurant „Mioriţa”. Nu lipsesc nici piticii de grădină, mutaţi la bloc cu tot cu Alba ca Zăpada, plus vreo două broscuţe, un miel şi un arici. Cu siguranţă, cu toţii se află în siguranţă acolo, cel puţin asta ne face să credem dulăul care latră la noi, de avertisment, de sub un balansoar. Nu ştim ce rasă e, dar e mare şi negru, de genul celui pe care nu vrei să-l superi. Un stil mai minimalist pare, totuşi, unul mai potrivit pentru spaţiile verzi de la bloc.

Cineva a reuşit să-şi pună în jurul apartamentului de la parter un gazon mai ceva ca la Wimbledon. E tuns „periuţă”, s-au pus şi aspersoare pentru a-i păstra prospeţimea, iar peisajul a fost completat şi cu câţiva arbuşti ornamentali.

Poate că n-ar fi rău un fel de concurs cu spaţiile verzi din jurul blocurilor, iar exemplele de bună practică să fie popularizate. Idei sunt. Unele mai inspirate decât altele.

După blocuri, garaje şi tomberoane

Chiar dacă I.C.Frimu se doreşte a fi unul dintre cartierele mai noi ale Galaţiului, după blocuri se ascund metehne vechi. Traiul la comun nu a adus neapărat şi civilizaţie la comun. Ba, din contra, multe dintre spaţiile publice seamănă mai degrabă cu un decor de film post-apocaliptic, în care elementele se îmbină într-un mod aparent paradoxal. De exemplu, lângă un şir de garaje ce au supravieţuit trecerii timpului şi a programelor de demolări pot sta la fel de bine şi tomberoanele de gunoi. Nişte locatari mai „gospodari” şi-au adus şi ei contribuţia, cu nişte mormane de moloz. Bălăriile crescute peste tot unde au prins un petic de pământ se „asortează” cu peisajul dezolant.

Se pare, totuşi, că tot acest melanj nu-i deranjează foarte mult pe locatarii din zonă. La doi paşi de mormanele de gunoi, cineva şi-a pus la intrarea garajului o boltă cu viţă-de-vie. Altcineva şi-a improvizat un fel de atelier unde meştereşte la motorul maşinii, în timp ce un maidanez scanează vigilent, de sub caroserie, persoanele străine care trec prin zonă.

Surprinzător, în apropierea containerului de gunoi şi-a făcut apariţia şi un stol de porumbei! Se hrănesc cu resturile găsite şi nu par a fi nici ei deranjaţi de toată mizeria din jur. La ce mirosuri vin din tomberoane, n-ar fi exclus să avem în faţă nişte… păsări-mutante, altfel nu ne explicăm cum de acceptă să se hrănească din astfel de locuri sordide.

Mâzgăleli pe indicatoare

Ne-am obişnuit deja cu gălăţenii pe care îi chinuie talentul şi care au umplut oraşul cu mâzgăleli ce s-ar dori a fi graffiti. Mai nou, au apărut şi „artişti” ce şi-au găsit ca spaţiu de exprimare indicatoarele de circulaţie. Dovadă, unele din indicatoarele din I.C.Frimu. Desigur, mâzgălelile tot mâzgăleli au rămas, atât doar că prin deteriorarea indicatoarelor intră şi sub ceva incidenţe legale mai complexe.

„Frontieră” pentru locul de parcare

Locurile de parcare sunt o eternă poveste, inclusiv în I.C.Frimu. Fiecare centimetru pătrat ce ar putea servi drept loc de parcare e apărat cu străşnicie. Unii, pentru a-şi marca mai bine teritoriul şi-au construit chiar şi gard în jurul locului revendicat. În ritmul acesta, în curând vom avea nevoie şi de „viză” pentru a intra într-o parcare.

Pistă de biciclete, model „englezesc”

Chiar dacă nu toate străzile arată „ca la carte” în I.C.Frimu, cartierului nu-i lipseşte, totuşi, „tichia de mărgăritar”. Odată cu reabilitarea străzii Tecuci a fost realizată şi o pistă de biciclete. Problema e că, deşi e cu două benzi, ea rămâne destul de îngustă. Ciudat este că sensurile de mers sunt pe model „englezesc”. Nu se ştie dacă asta a fost o scăpare a constructorului sau chiar aşa s-a dorit prin proiect.

Joi, ne vedem în Micro 40

„Viaţa liberă” continuă raidurile în cartierele Galaţiului pentru a aflat direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 25 iulie, între 9,00 - 9,30, vă aşteptăm în staţia de autobuz din Micro 40. Ne puteţi transmite problemele dumneavoastră şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Citit 5181 ori Ultima modificare Marți, 23 Iulie 2019 00:04

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro