Fetiţe dulci ca la Barboşi/În tot oraşul nu cunoşti. La intrarea în cartierul Barboşi, la marginea drumului, te întâmpină, încă de la primele ore ale dimineţii, “fetele” lui van Gogh, cunoscută fiind apetenţa acestuia pentru prostituate. De o parte şi de alta a drumului, nu ne încântă însă privirea faimoasele lui lanuri de floarea soarelui, ci, mai degrabă, ne zgârâie retina păduricea plină de bălării şi gunoaie, pe care le regăsim de-a lungul şi de-a latul cartierului. Din câte am înţeles, atât în păduricea de la marginea cartierului, cât şi în singurul parc pentru copii se consumă acte sexuale pe fugă, droguri diverse şi alcool.
Pe de altă parte, în miez de noapte, un locuitor cunoscut al cartierului pune înregistrări cu sirenele ambulanţelor sau cu muget de vaci, care răsună în tot Barboşiul. "Avem un vecin care are o înregistrare cu salvarea, pe care o pune noaptea, de se aude în tot Barboşiul. Suntem disperaţi. Am făcut numeroase sesizări. După ce vine poliţia, câteva zile se opreşte, după care începe iar. Pe timpul zilei, face aceeaşi manevră, dar cu muget de vaci. Când ţi-e lumea mai dragă, încep să mugească vacile", ne-a mărturisit localnicul Neculai Cristea.
Gara a fost lăsată în paragină
Clădirea lungă, ca un vagon ponosit şi sărăcăcios, cu geamuri sparte şi tencuială scorojită, nu mai reprezintă demult un punct de interes pentru autorităţi. Deşi gara din Barboşi este o staţie importantă pentru trenurile care vin şi pleacă din Galaţi, modernizarea ei este trecută cu vederea. Altele sunt priorităţile, iar cartierul Barboşi se află, cel mai probabil, la capăt de listă. Locuitorii lui, deşi plătitori de taxe, nu beneficiază de nimic, fiind priviţi doar ca nişte simpli călători prin viaţa. Doar viaţa e o simplă călătorie cu trenul, cu staţii mai mult sau mai puţin plăcute, nu? Interiorul imobilului nu face notă discordantă. La momentul sosirii noastre, se făcuse igienizarea. Pardoseala era încă udă de la soluţia de natură incertă folosită pentru spălarea ei. Mirosul existent acolo, adânc impregnat în pereţii dezafectaţi, este imposibil de anihilat, însă. Acesta să fie motivul pentru care sala de aşteptare era goală?
O speranţă există, însă, la toalete. În trecut, putoarea de latrină care provenea de acolo îi forţa pe oameni să ţină geamurile închise. În prezent, lucrurile au început să se mişte, cel puţin la exterior, căci, din câte se pare, faţada clădirii va avea o înfăţisare nouă.
Gunoiul, laitmotivul cartierului
Oriunde arunci o privire, vezi ambalaje goale, pahare de plastic, mucuri de ţigară, sticle de plastic, hârtii purtate de vânt, munţi de coji de seminţe. Locatarii se plâng că nu există decât un singur punct de colectare a deşeurilor, aceasta fiind explicaţia pe care ne-o oferă pentru gunoaiele pe care le întâlneşti la fiecare colţ de stradă. "Trebuie să ne plimbăm cu gunoiul tot cartierul. Este un singur punct de gunoi. Când trece maşina care-l ridică, îl împrăştie pe toată strada şi, acum, pe timpul verii, miroase îngrozitor", şi-a arătat nemulţumirea Neculai Cristea.
Ecosal a pus la dispoziţia locuitorilor doar trei pubele, neîncăpătoare însă, pentru cantitatea de gunoi generată de un cartier întreg. Astfel, multe dintre gunoaie sunt lăsate pe jos, iar de acolo nimeni nu le mai ridică niciodată. Situaţia mormanelor de gunoaie abandonate se regăseşte şi pe o altă stradă a cartierului, care, din câte se pare, s-a transformat într-un loc preferat de colectare. Unul improvizat, unde sunt aruncate chiar şi deşeuri provenite din construcţii şi demolări. Soluţia găsită de autorităţi pentru a stopa acest fenomen a fost amplasarea unei pancarte, deloc ameninţătoare, însă, judecând după mormanul de gunoaie existente acolo - "Interzis depozitarea deşeurilor, zonă monitorizată video!". Monitorizaţi sau nu, oamenii tot acolo îşi manifestă revolta.
Încurcate sunt uliţele din Barboşi
Deşi poartă nume, drumurile din cartier nu au nimic de-a face cu străzile. Neasfaltate, pline de gropi, fără trotuare, par toate o glumă proastă. Pe timpul verii, praful este pretutindeni în casele oamenilor, iar atunci când plouă, masa de noroi cleioasă transformă parcurgerea lor într-o aventură.
"Străzile George Bacovia şi Nicolae Labiş sunt praf, din cauza gropilor. Mi-am stricat maşina de câteva ori în gropile astea. Plătim taxe de oraş, dar avem străzi de sat", ne-a spus un locatar, care şi-a dorit să rămână sub anonimat. În staţiile de autobuz, există, în schimb, refugii moderne pentru călători, cu panouri care ilustrează un Galaţi curat şi civilizat, menite parcă să adâncească farsa pusă la cale de autorităţi pentru locuitorii din Barboşi.
Zero utilităţi, taxe de oraş
Realitatea sinistră continuă cu lipsa utilităţilor. În cartierul care face parte dintr-un oraş ce se doreşte a fi european, singura utilitate existentă rămâne curentul electric. Apa potabilă, canalizarea şi gazul sunt un lux la care locuitorii săi doar visează. În Barboşi, oamenii încă mai gătesc la butelie şi cară apa cu bidoanele, dar, în curând, vor beneficia de sistemul e-ticketing, cel mai performant din Romania, conform autorităţilor.
"Nu avem gaze, canalizare. La Independenţa au gaze, iar noi, la doi kilometri de Galaţi, nu avem. De 20 de ani locuiesc aici şi nu s-a schimbat nimic", ne-a mărturisit Ana Lupaşcu. Doleanţele lor, fireşti, de altfel, sunt aceleaşi de două decenii, exprimate la unison, în repetate rânduri, cu speranţe mai mari la fiecare campanie electorală, pentru ca, după alegeri, lucrurile sa rămână la fel, la stadiul de promisiune pe masa autorităţilor.
Parc pentru copii, rău famat
În cartierul Barboşi există un singur parc pentru copii, şi acesta înghesuit şi sufocat de buruieni. Un tobogan, două leagăne şi un balansoar, ce-i drept funcţionale, reprezintă singurele echipamente de joacă din parc. Într-un colţ, stă timid un coş de gunoi stradal, căscat adânc pentru a înghiţi cât mai multe gunoaie. Cu toate acestea, incapacitatea oamenilor de a arunca la coş pare aproape ireală, judecând după resturile care se află oriunde altundeva, mai puţin în interiorul pubelei.
Tot în funcţie de ce lasă în urma lor, ne putem da seama uşor că utilizatorii parcului nu sunt copii, ci mai degrabă adulţi sau, poate şi mai grav, adolescenţi teribilişti. Sticle de alcool, pachete goale de ţigări şi chiar brichete vezi peste tot.
"Noaptea în parc se întâmplă tot felul de orori. Fumează, se droghează. Dimineaţa găseşti prezervative, seringi. Mai vine doamna care face curăţenie la gară şi le strânge", ne-a spus localnica Ana Lupescu.
În concluzie, deşi destinat copiilor, altele sunt activităţile care se desfăşoară în parc, motiv pentru care părinţii le interzic celor mici să meargă acolo.
Spaţii verzi neîngrijite
Gunoaiele şi buruienile îşi dau mâna în Barboşi. Iarba este atât de înaltă şi de deasă, încât mici vietăţi diverse şi-au făcut culcuş permanent. Scaieţii se înalţă şi ei, spinoşi şi neprietenoşi, ca nişte ghimpi adânc înfipţi în spaţiile verzi total scăpate de sub controlul autorităţilor. La Barboşi, gospodărirea se face anevoios sau, mai bine spus, nu se face deloc, lăsând plantele perene să se întinde hrăpăreţe, după bunul plac. "Buruienile cresc peste tot. Ce vezi când te uiţi pe geam? Eu văd doar boscheţi", ne-a mai spus Ana Lupaşcu.
Transportul în comun, o problemă nerezolvată
În Barboşi există doar două magazine şi un bar. În rest, nici urmă de farmacie, în timp ce în alte cartiere gălăţene există farmacii la fiecare colţ de stradă. Situaţia este identică şi în privinţa şcolilor. Nu există nicio unitate de învăţământ, motiv pentru care toţi copiii sunt nevoiţi să meargă la şcoli din oraş, cu singurul autobuz care ajunge acolo. Este vorba despre traseul 31, care, din spusele locuitorilor, pe timpul verii ajunge din 30 în 30 de minute. Iarna, însă, lucrurile stau diferit şi programul se modifică, autobuzele ajungând din oră în oră.
"Autobuzul 31 este singura noastră legătură cu oraşul. Nu avem nicio farmacie. Pentru o banală aspirină, trebuie sa iau autobuzul. Copilul meu, pe timpul şcolii, stă câte o oră în staţie. Acum au modificat programul şi autobuzul vine la fiecare 30 de minute. Dar am înţeles că din toamnă se va reveni la vechiul program", şi-a exprimat nemulţumirea Ana Lupaşcu.
Situaţia transportului în comun e veche de ani de zile şi, deşi refugiile pentru călători au fost modernizate, la fel ca în restul oraşului, necesitatea creşterii frecvenţei sosirii autobuzului rămâne la latitudinea unor responsabili care nu prea folosesc transportul în comun.
