O povestire de pe Wall Street
de Herman Melville
Bartleby, un individ şters, famelic şi mizer, ajunge din întâmplare să fie angajat copist într-un mărunt birou, tipic pentru acele vremuri. Supravieţuieşte în fiecare zi cu doar câteva prăjiturele ieftine, lucrează cu o seriozitate şi “aplicaţiune” demne de respect, îşi ignoră colegii (ingenios botezaţi cu porecle stranii precum Cleştişor ori Curcanul), nu vorbeşte, nu iese nicăieri, nu povesteşte, nu socializează. Copiază foarte bine, foarte mult, mecanic şi totuşi perfect, fără să se plângă, fără să iasă la o ţigară, fără să-l ia somnul, fără să vină mahmur. Angajatul-perfect. Roboţelul care dă totul pentru companie.
Până în ziua, repede venită, în care începe să refuze. Rugat să ajute la verificarea unei copii, Bartleby răspunde indiferent: Prefer să mă abţin. Atât. Este singura sintagmă pe care o va folosi pentru tot restul nuvelei, indiferent ce i se cere. Oricât de neînsemnat este ceea ce i se cere, Bartleby preferă să se abţină. Refuză cu o politeţe mai jignitoare şi mai stupefiantă decât o cascadă de înjurături sănătoase. I would prefer not to / Prefer să mă abţin. Prefer să nu. Frază-stas, apărarea lui Bartleby în faţa a orice ameninţa să îl scoată din absenţa sa. Şi în scurt timp începe să refuze să copieze acte, refuză să lucreze orice, refuză să se mai ridice de pe scaun şi îşi petrece zilele într-o muţenie autistă, indiferent la ameninţări, promisiuni, implorări, explicaţii, şantaj, mită. Şi refuză să îşi părăsească biroul, chiar când este dat oficial afară, locul unde s-a aciuiat şi unde, după cum se află, locuieşte. Mai corect - supravieţuieşte. Loc pe care nu îl va mai părăsi decât forţat şi unde se întoarce din nou şi din nou. Ca un animal rănit care se ascunde în vizuină şi îşi aşteaptă moartea.
Iar Bartleby continuă să refuze până la final. Preferă să nu. Splendida politeţe suicidală, de inspiraţie atât de britanică. Pentru că, în final, poate că Bartleby este unul dintre acei puţini care au înţeles că în esenţă contează să ai forţa de a spune “Prefer să nu“. Şi interpretările la Bartleby ar depăşi de câteva zeci-sute de ori cele 100 şi ceva de pagini ale nuvelei.
O carte mică, dar atât de mare. Foarte mare. Prea puţini scriitori au reuşit să spună atât de multe într-un spaţiu atât de restrâns. Cartea poate fi achiziţionată luni, împreună cu “Viaţa liberă“, la un preţ special de doar 8,5 lei.
