Ieri, s-au împlinit 10 ani de când Răsvan Angheluţă a părăsit postul de preşedinte al Consiliului Judeţean Galaţi pentru un alt mandat, de ales, undeva, mai sus. Foarte sus.
Nu este deloc o fericire să comemorezi moartea unui om. Mai ales atunci când este vorba despre un om remarcabil, aşa cum a fost Răsvan Angheluţă.
Cine l-a cunoscut pe Răsvan Angheluţă şi-a amintit, ieri, cu emoţie şi regret de perioada în care preşedintele CJ povestea cum va arăta, peste ani, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii.
Pe atunci, însă, conducătorii aveau alte preocupări decât au astăzi; încercau să dezvolte realmente Galaţiul. De aceea astfel de oameni au rămas în memoria colectivă ca nişte vizionari, spre deosebire de alţi conducători, din vremurile noastre, care vor fi ţinuţi minte fie pentru că au închis uşa principală a vreunei instituţii sau că au promis de zece ori şi au făcut (cel mult!) o dată.
Răsvan Angheluţă este şi va rămâne un profil greu de regăsit în vremurile de astăzi.
Un conducător cu perspectivă şi proiecte de viitor atât de îndrăzneţe încât păreau irealizabile, un şef care ştia să glumească, dar să şi încrunte din sprânceană, atunci când lucrurile scăpau de sub control, un politician care ştia să lase afară, la intrarea în CJ, haina de partid, un prieten de nădejde care nu a dezamăgit, un om care a ştiut să îşi facă o adevărată echipă cu care să lucreze, indiferent de simpatii politice sau de altă natură...
Interviurile şi, mai apoi, tradiţionalele conferinţe de presă cu domnul Răsvan Angheluţă au început la CJ, care, pe atunci, era Consiliul Judeţean Galaţi, nu Consiliul Judeţului Galaţi…
Dar, ca orice bun obicei, şi cel al săptămânalelor conferinţe de presă de la CJ s-a pierdut! La fel cum s-au pierdut şi s-au schimbat multe.
Şi, mai ales, mulţi…
