Marţi, 23 februarie, a fost ziua în care a mai murit un copac în Galaţi. Nu este nici prima oară şi, cu siguranţă, nici ultima oară când se întâmplă aşa ceva. Copacul era imens, avea peste 50 de ani de viaţă şi umbrea o stradă care şi aşa este un deşert vara: Eroilor.
Vorbim de tronsonul cuprins între străzile Bălcescu şi Traian, o porţiune pe care soarele te izbeşte nemilos în cap vara, din cauza lipsei arborilor.
Ei bine, dacă până marţi mai era un arbore care să umbrească locul, acum nu mai este. Isprava de care pot fi mândri aparţine muncitorilor de la ADP, semn că tăierea arborelui a fost făcută cu „binecuvântarea” celor de la Primărie.
Dezamăgiţi de faptul că în nici un astfel de caz nu se mai scandalizează nimeni, nu mai putem decât să urmărim cu interes peste câţi ani vor veni cei de la ADP să planteze un copăcel exact în locul masacrului. Ceea ce ar fi o adevărată minune…
Aveţi dreptate, vă spun celor care cred că un copac şi, mai ales unul bătrân, reprezintă un pericol în trafic şi nu numai: la o furtună, crengile uscate se pot rupe şi pot cădea pe maşini sau chiar oameni. De acord cu dumneavoastră, un pericol trebuie înlăturat.
Însă povestea nu ar trebui să se termine aici. În locul copacului tăiat ar trebui să se planteze un alt copăcel, lucru la care ar trebui să vegheze şi Primăria, şi ADP, şi Garda de Mediu.
Din nefericire însă, nici pe strada Gării, nici pe Domnească, nici pe Brăilei sau în alte locuri de unde au fost tăiaţi copaci uriaşi nu s-a plantat nimic în loc. Doar indiferenţa, care, se vede treaba, a prins rădăcini puternice în oraş…
