CATHARSIS [cu braţele deschise]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

MĂ UIT CUM VIN ŞI MERG PE AER SFINŢII

şi n-ochii mei nu cred c-or să încapă -

zic sărut mâna lor vindecătoare -

ei trec, se duc să meargă şi pe apă,

ei trec, se duc departe, să-mi aducă

vorbă de duh, cuvânt de rugăciune -

ei trec, se duc înspre frumos-răsare

şi se întorc dinspre frumos-apune,

aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcă

nici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă

văz duhul lor cum freamătă văzduhul,

ca nişte păsări veşnice de ceară,

nu (se) aud, însă pricep - din chipuri -

că nu-s fantome şi nu vin să ceară

nici loc de veci, nici bună cuvântare,

nici pat, nici masă, nici un fel de-aminte:

ei sunt PĂRINŢII mei ş-ai tăi ş-ai noştri,

ei au şi înapoi şi înainte,

ei au de toate: vreme, timp şi vise -

ŞI VIN LA NOI... CU BRAŢELE DESCHISE

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 7810 ori Ultima modificare Duminică, 25 Octombrie 2020 21:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.