Înainte de a ne grăbi să "închinăm" cele 40 de pahare cu vin sau palincă, s-ar cuveni, până nu ni se urcă "smerenia" la cap, să ne întrebăm de unde vine tradiția Mucenicilor, marcată miercuri, 9 martie.
Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici - martiri creștini - din Sevastia face trimitere la tăria de care au dat dovadă, în anul 320 d.Hr., soldații creștini din Legiunea a XII-a Fulminata, care nu au cedat în a-și renega credința, așa cum le cerea guvernatorul Armeniei, Agricola. Pentru că au refuzat să se închine idolilor, soldații creștini au fost întemnițați, biciuiți, bătuți cu pietre, iar în cele din urmă au fost aruncați, spre pieire, într-un lac înghețat. Pentru că ardoarea credinței lor a fost mai puternică decât apele înghețate, mucenicilor le-au fost sfărâmate picioarele cu ciocanele, iar trupurile lor au fost arse.
"Cununa muceniciei" care s-a pogorât asupra sfinților pe când se rugau în lacul înghețat este cununa vieții veșnice, cununa biruinței prin Hristos asupra răutății lumii, a violenței, a persecuțiilor și a morții. Prin urmare, sărbătoarea Mucenicilor e mai puțin prilej de "pocăință" bahică și mai degrabă o mai sobră și decentă aducere aminte a jertfei martirilor a căror credință a rămas neclintită, ca temelie a vieții noastre creștine de astăzi.
Dacă este să deslușim sensul tradițiilor populare legate de sărbătoarea Mucenicilor, am constata că și aici găsim același semn de respect, în pomenirea celor care s-au jertfit pentru credința noastră. Acel colăcel - "mucenic" - este, la originile ei, o formă umană stilizată, dar și un semn al infinitului și al echilibrului divin. Un "mucenic", un pahar de vin (nu zece, nu patruzeci...) și o lumânare se oferă drept ofrandă, întru pomenirea sfinților martiri, dar și a celor dragi care acum nu mai sunt alături de noi, ci împărtășesc împreună Împărăția lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Mucenicilor este privită și ca o sărbătoare a înnoirii. Ziua de 9 martie marchează începutul anului agrar, limita între iarnă și vară. Acum se încheie, cum se spune, zilele reci ale babei Dochia și urmează vremea mai călduroasă din zilele Moșilor. Se scoate plugul în fața casei!
În ziua prăznuirii Mucenicilor, se zice, se deschid Porțile Raiului! Puterea cea veșnic biruitoare a credinței sfinților martiri se revarsă purificator și protector asupra tuturor ființelor din ceruri și de pe pământ.
Desigur, în universul betonat al urbanizării e mai greu să ne amintim de rădăcinile noastre rurale... Să nu ducem, totuși, în derizoriu această sărbătoare a Mucenicilor, care nu este una "a celor 40 de pahare", ci una a celor 40 de martiri din Sevastia și a celor mulți alții ca ei care au suferit în această lume pentru credință, pentru dreptate și pentru adevăr.
Mai ales acum, în Postul Paștelui, Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia vin să ne arate calea spre împlinirea sufletească și trupească a întâmpinării Învierii Domnului. Nu vom reuși noi să ne ridicăm la înălțimea virtuții mucenicilor, dar să încercăm ca măcar să nu încurcăm prea mult cărările cele drepte.
