Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) menţionează „fenomenul campaniilor de presa la comandă, cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora” şi identifică „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului”.
Dincolo de aberaţia perfectă a apariţiei unor astfel de precizări într-un material al CSAT, formularea lasă loc unor interpretări care reduc libertatea presei la nivelul zero. Tot ce am câştigat în două decenii, cu bunele şi relele din acest domeniu, este şters cu buretele.
Pentru că arta politică se îndreptă cu tendinţă maximă în direcţia desfiinţării sau subordonării instituţiilor media. Nu le era suficientă presiunea materială asupra acestora, sau tendinţa clară de reducere a posibilităţilor de difuzare în teritoriu…
Să exemplificăm. Ziarul „Viaţa liberă” a derulat frecvent campanii de presă. La comanda cititorilor. Unele dintre cele mai recente ating inclusiv instituţii ale statului.
Am avut o campanie cu veniturile directorilor societăţilor edilitare. Se poate spune că am denigrat o instituţie a statului? Se poate.
O altă campanie era în sprijinul unui copil de 6 ani, autist. Dacă statul avea un program coerent şi eficient pentru sprijinirea acestor copii, n-ar mai fi fost nevoie de campania noastră. Deci am dat în instituţiile statului, incapabile să ofere ajutorul cerut.
O altă campanie susţinută în ultima perioadă, recunoaştem aproape zilnic, a fost cea legată de lucrările ISPA derulate în municipiul Galaţi. Probabil că am atentat şi prin ea la siguranţa naţională.
Ar trebui să ne autodenunţăm urgent. Suntem periculoşi! Orice instituţie de stat, în locul dreptului la replică, ar putea pur şi simplu să spună că informaţiile noastre sunt eronate, chiar dacă adevărul se vede cu ochiul liber, şi că suntem un pericol public.
Transparenţa în relaţiile cu aceste instituţii este o poveste cu cocoşul roşu, până obţii nişte date trece luna şi între timp, devii lejer o „vulnerabilitate” pentru securitatea României.
Pe când nişte teze ale comandantului suprem şi obligaţia ca presa să redacteze materiale pentru dări de seamă şi alegeri? Ca să se transforme dintr-o „vulnerabilitate” în ce-a fost înainte de 1989…
