Luni dimineaţă, pe Faleza Dunării, ploua mărunt şi deprimant peste angajaţii ISU care stăteau, obosiţi, pe sacii cu nisip. În zona Port, de obicei animată, era linişte; numai sirena echipajelor de poliţie se auzea, din când în când, semn că şoferii nu aflaseră că s-a închis circulaţia rutieră… Şi cum să afle, când nici poliţia şi nici primăria nu au anunţat de cu seară?…
Nici pe digul de beton nu mai erau plimbăreţi sau curioşi, asta şi din cauza poliţiştilor comunitari, care păzeau cu tenacitate zona. Ca să nu alunece vreun om în apă, mi s-a explicat. Şi ca să nu afecteze structura de rezistenţă a digului şi aşa şubred, aş fi adăugat eu…
Apa infiltrată în zonă ţâşnea cu putere prin orice crăpătură în beton, în care, ulterior, angajaţii de la Apă Canal au bătut „pene” de lemn. Pe ploaia molcomă, muncitorii au descărcat apoi alte trei pompe, pentru evacuarea apei adunate în faţa părculeţului…
Printre puţinii gălăţeni care se plimbau în zonă, ne-am întâlnit cu o femeie, Ioana Blaga. La 59 de ani, pensionara venise „să îmi ofer voluntar ajutorul. Fac orice, încarc saci, vor veni şi băieţii mei mai târziu. Vreau să ajut pentru că stau aici, în Valea Oraşului şi mi-e teamă, normal… Dacă se inundă, nu e vorba doar de case, ci şi de locuri de muncă… Şi aşa unul dintre băieţi nu mai are slujbă”.
Femeia avea lacrimi în ochi, lacrimi de tristeţe care s-au amestecat, pe obraz cu apa de ploaie. Apă pe Dunăre, apă din cer, apă pe obraz… Prea multă apă pentru o singură vară!
Şi încă nu am trecut de necaz; specialiştii spun că viitura se aşteaptă joi-vineri şi, dacă trecem cu bine, mai avem un hop duminică-luni!
Printre cei care, de la primele ore ale dimineţii se agita ca un titirez – cum, de altfel, face de peste o săptămână, de au ajuns localnicii să îl ştie după alergătură – directorul tehnic de producţie al Apă Canal, Niţă Podaru.
În staţia de maxi-taxi, o femeie aştepta microbuzul. Nu a vrut, iniţial, să vorbească. A început să îşi şteargă lacrimile la primul cuvânt… „Nu am strâns nimic din casă, suntem optimişti, dar normal că suntem îngrijoraţi. Oamenii de pe Vale ar trebui să vină să ajute aici, la dig… din 8.000, câţi suntem, măcar 2.000 ar putea să vină”.
La chioşcul non-stop, trei doamne stăteau de vorbă. Despre … „câini, doamnă, că sunt o groază aici, că de Dunăre ne doare gura deja… Aseară, de pe la patru, era nebunie aici… o groază de oameni, mulţi gură cască, nu altceva… a venit poliţia şi i-a mai dispersat”, ne-a povestit vânzătoarea de la chioşc.
Vecinele ei au spus că „deja blocurile au subsolurile cu apă” şi că „totul s-ar rezolva dacă s-ar sparge la Tulcea, la Cotul Pisicii”. Părere unanimă; toate trei erau de acord cu această variantă…
Pe faleză ne-am întâlnit şi cu voluntarii Asociaţiei Române de Salvare. Radu Murea, preşedintele acestei asociaţii, ne-a spus că „suntem un detaşament de intervenţie la dezastre, din 14 judeţe ale ţării. La Galaţi suntem 30 de voluntari, am acţionat săptămâna trecută la Şendreni şi acum suntem aici. Şi vicepreşedintele ARS, George Velişcu, ne-a descris cum au muncit la umplerea de saci cu nisip şi a făcut apel la gălăţeni pentru a le veni în ajutor.
La malul Dunării, îngrijorarea îşi spune cuvântul; singurul punct de sprijin este reprezentat de oamenii îmbrăcaţi în salopete; că sunt pompieri, jandarmi sau militari, aceste persoane sunt eroii anonimi ai zilelor noastre.
Pentru oboseala lor, pentru nopţile lor nedormite, pentru sacii de 40 de kg pe care i-au cărat, pentru toate acestea merită din plin să le mulţumim, chiar dacă nu ştim dacă efortul lor va feri Galaţiul de o nenorocire…
Comentarii foto:
2 - Eroii fără nume cărora trebuie să le mulţumi, lucrează fără încetare la apărarea oraşului
3 - Hidrobarajul ridicat ieri pe două străzi din Valea Oraşului
4 - Cum, necum, vizitele oficialilor din Port încep să îşi arate roadele – maidanezii sunt strânşi de pe străzi!
