* Cu 30.000 de euro credit, gălăţenii doritori de „Prima Casă” nu au loc pe piaţă * Preţul unui apartament cu două camere, decomandat, etaj intermediar - între 150.000-165.000 lei (39.000 euro), * „Supravieţuim din închirieri”, recunosc agenţii imobiliari *
Încadrarea într-o sumă fixă
„˝Prima Casă˝ îi obligă pe cumpărători să ˝intre˝ în banii oferiţi de bancă, ceea ce se cifrează, în general, la 30.000 de euro, iar oamenii nu îşi pot găsi uşor apartamentul în aceşti bani. Vânzătorul nu lasă la preţ 10.000 lei, la negociere, pentru că ştie că îi poate obţine din altă parte. Apartamentele costă oricum în jur de 150.000-165.000 lei, la două camere, decomandate, în I.C. Frimu, Mazepa - adică mult mai mult decât poate oferi omul care ia credit. Iar pentru ˝Prima Casă˝, tinerii nu iau în calcul o cameră, pentru că îşi doresc o familie”.
Explicaţiile lui Florin Zugravu, administrator al agenţiei imobiliare „Capital” întăresc realitatea unei pieţe în derivă, în care între cerere şi ofertă prăpastia se adânceşte, iar veniturile cumpărătorilor scad. Constant.
Intermediari pe „piaţa clientului-vânzător”
„Nimic nu mai este la fel ca în urmă cu doi-trei ani. În acest moment, tranzacţiile cu bani lichizi sunt extrem de rare, iar de vândut vând doar cei dispuşi să negocieze. Este o piaţă a clientului-vânzător, care stabileşte preţul”, explică Daniela Nisip, administrator al agenţiei imobiliare „Media Plus”.
Mitul celor două camere
Şi totuşi, prea puţini vânzători negociază, susţin gălăţenii în căutare de „Prima Casă”. Sorin are 25 de ani, lucrează la un cabinet de avocatură şi în două săptămâni a avut dosarul gata:
„A durat puţin, iar banca mi-a spus că pot să-mi caut casă timp de 45 de zile, fără posibilitatea de prelungire a termenului. Aveam cinci la sută din valoarea de 30.000 de euro, adică 1.500 de euro, iar banca îmi acorda pentru venitul meu (de 1.540 de lei), 28.430 euro (127.000 lei) pentru ˝Prima Casă˝”.
„Ar însemna să plătesc 130 de euro, timp de 30 de ani. Am început să vizionez apartamente cu două camere – aşa cum îmi doresc. În banii aceştia nu am găsit nimic din ce îmi doream: apartament decomandat, cu două camere, etaj intermediar, exclus Aviaţiei. Toate apartamentele de acest gen pe care le-am văzut costau cel puţin 140.000 de lei, iar eu nu pot acoperi această sumă”.
Transfer de acte. De proprietate!
Înspăimântat de perspectiva expirării timpului, Sorin a recunoscut că nu are soluţii:
„Nu pot să-mi cumpăr un apartament din 1969, la etajul patru, şi în care se dărâmă pereţii. Da, aşa ceva ar fi în preţ. Sau am mai găsit un apartament care avea o construcţie ilegală, o extindere, motiv pentru care a fost respins de bancă”.
„O altă problemă a apărut când proprietarul unui apartament care mi-a plăcut nu vroia să tranzacţioneze cu banca. Pentru că astfel ar fi obligaţi să declare toată suma şi să plătească impozit pe toată suma, şi nu le convine”.
„Singura soluţie este să cumpăr apartamentul părinţilor mei, ca să nu pierd banii daţi de bancă. Oricum nu ştiu dacă mi se mai aprobă alt dosar, pentru că firma la care lucrez are, începând de luna aceasta, datorii”.
Ingenioasă şi nu neapărat practică, soluţia se dovedeşte a fi din ce în ce mai căutată de amatorii de locuinţe, care preferă în acest fel să rămână în cont cu banii daţi de bancă şi să aştepte o scădere a pieţei.
Realitatea demonstrează însă că piaţa imobiliară, în ciuda unei crize care durează de doi ani, nu a luat-o la vale – cel puţin din punct de vedere al preţurilor -, ci doar a pus frână tranzacţiilor.
Agenţiile imobiliare – în lupta pentru supravieţuire
„În acest moment supravieţuim din închirieri, iar în condiţiile în care creşterea economică nu există, iar construcţiile noi nu apar, ca să motiveze astfel tranzacţiile, nu se întrezăreşte nici o luminiţă la capătul tunelului”, explică Florin Zugravu, Capital.
„Din cele 30 de cereri la ˝Prima Casă˝, am soluţionat doar două, în decurs de un an. Nu ai cum să trăieşti, ca firmă, cu doar două tranzacţii. De cumpărat, la ˝Prima Casă˝, cumpără cu credit tinerii între 30-35 de ani, cu un job stabil”.
„Terenurile nu se mai tranzacţionează demult, pentru că oamenii ţin la preţul de acum doi ani. De pildă, acum nimeni nu mai cumpără pământ în centru, la 200 de euro metrul pătrat, cum cer proprietarii."
„Aş minţi să spun că nu negociem comisionul. Îl negociem, în limita bunul-simţ, între 1 şi 1,5, în funcţie de tranzacţie, pentru că ne adaptăm la piaţă. Ca plătitori de TVA, nemaifiind decontat transportul, eu dacă văd cu un client 40 de apartamente, îmi plătesc singură drumurile”, recunoaşte şi Daniela Nisip, Media Plus.
Ambele agenţii spun că închirierile merg în continuare şi că preţurile variază între 600 şi 3-400 lei, cu diferenţe de confort sau grup sanitar la comun (în ultima variantă).
Prăbuşirea economiei româneşti a lovit profund sectorul imobiliar, zdravăn rărit la nivel de concurenţă. Şi, din ce în ce mai clar, şi la nivel de clienţi.
Iar programul „Prima Casă” de la care aşteptau o gură de aer, nu pare să le ofere vreun sprijin.
