N-am învăţat nimic-nimic alt ceva
de la prea straşnic răbdătoarea Maică-mea,
decât să-mi ţin Cuvântul dat/ la Subiect, la Predicat -
altfel, în veac N-am să nu Am ce regreta!
Am ascultat, am înţeles şi-am scris frumos
cuvântul Dat la cel de Sus, la cel de Jos,
şi l-am cetit şi l-am sfinţit/ într-o biserică de Schit -
în schitul Zimbru - satul meu Majestuos!
Câteva case cu Icoane, cu prichici,
cu Cer la Uşă - catedrale Mari şi Mici
printre salcâmi şi nuci şi tei,/ unde-au trăit părinţii mei:
nişte Ţărani cu Har, Pestelcă şi Opinci!
Iată-(mi) Cuvântul - ştiu şi vreau şi pot să Jur
că-(mi)-l Respect şi-(mi)-l Păzesc şi-(mi)-l Îndur
până Acolo, până Când/ ajung la Maica mea-n pământ,
la Început, mai plin de Milă şi mai Pur!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Nimic în Plus (dosarele XYZ) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
”I-e ruşine omenirii să vă zică vouă...!” Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” Celălalt AICEA (către Alexandru Bujeniță în Ziuă Aniversară) ”Dacă există un Dumnezeu, nu poate fi decât Femeie” Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” CIMITIRUL APEI (poem de/spre sete) ALTARUL de pe strada UITĂRII
Mai multe din această categorie:
