Admiterea României și Bulgariei în Spațiul Schengen a rămas, așa cum era de așteptat, să fie discutată ”în marja” primei reuniuni informale a Uniunii Europene pe teme de Justiție și Afaceri Interne (JAI). Teoretic, acest moment ar trebui să marcheze relansarea negocierilor, dar la modul practic discuția pare a se depărta tot mai mult de București și Sofia, îndreptându-se spre mai rarefiatele discuții ”în bruxelleză” din spațiul comunitar.
Un licăr de speranță pentru candidatele Schengen a fost când cancelarul austriac Karl Nehammer a vizitat frontierele din Bulgaria. Poate că unii se așteptau la o flexibilizare a autorităților de la Viena, în ton și cu alte vizite de verificare din trecut și care au confirmat că Bulgaria și România și-au îndeplinit obligațiile asumate în privința securizării frontierelor și a aplicării regulilor Spațiului Schengen.
Cruntă dezamăgire! Cancelarul austriac nu numai că a făcut vreo concesie, ci chiar a pus sare pe rană, declarând – spre iritarea oficialilor bulgari – că, de fapt, ”s-a convins” că frontiera bulgară nu ar fi securizată așa cum ar trebui și că ar trebui grabnic un gard mai falnic la frontiera cu Turcia...
În acest context, dacă amintim și de celelalte condiții puse de Austria pentru a-și retrage vetoul – în esență un sistem de rapid de respingere a potențialelor cereri de azil – atunci vedem că discuțiile despre România, Bulgaria și extinderea Spațiului Schengen tind să alunece într-o polemică fără sfârșit. Un semnal în acest sens deja avem, în condițiile în care, înaintea ședinței JAI, comisarul Ylva Johansson a declarat că în bugetul UE nu sunt prevăzuți bani pentru ”ziduri și garduri”, așa cum își dorește Austria.
Problema este că, în joc nu este numai Austria, este și Olanda, și poate mai sunt și alții care sprijină din umbră politicile obstrucționiste în privința extinderii Spațiului Schengen.
Dincolo de acest joc de glezne, miza Schengen este uriașă, nu numai pentru România sau Bulgaria, ci și pentru însăși Uniunea Europeană în ansamblul ei. Libertatea de circulație – bunuri, persoane și servicii – este una dintre valorile fundamentale, palpabile, ale spațiului comunitar. Ar fi un eșec să nu fie dusă până la capăt această libertate. Mai mult, s-ar menține, de facto, o nedreptate la adresa unor membri UE care și-au îndeplinit toate obligațiile. Cine ar avea de câștigat din asta? Poate doar cei de teapa marelui vecin de la Răsărit!