Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
sunt singur, peroanele-s goale,/ chiar nimeni nu are habar
că, astăzi, începe să vină,/ la zece, cu trenul mărfar?!
începe să vină, la zece,/ şi-aud că e singurul tren
şi ultimul tren de la vale,/ în timpul meu sec şi scalen!
odată – la zece, ştiu bine – / eram tot aici, pregătit –
a vrut să mai vină o dată, şi nu ştiu de ce n-a venit!
sunt singur, peroanele-s goale,/ nu-i cald, e frumos, nu e frig,
şi ceasul se suie, se suie/ – nu-i zece, mai este un pic!
am flori, am batistă, am lacrimi/ – atât am putut să adun
de când o aştept – când coboară,/ nu ştiu ce să fac şi să spun!
e astăzi, e zece – s-aude/ cum vine de mult şi domol –
se-ntâmplă, s-opreşte, văd bine:/ mărfarul e lung, trist şi gol!