Când ianuarie își leapădă a cincisprezecea filă, dorul de Eminescu ne cuprinde mai cu putere. E sărbătoare în întreaga Românie. Începând din 2011, ziua de 15 ianuarie, când celebrăm nașterea poetului de geniu Mihai Eminescu, a devenit și Ziua Culturii Naţionale.
Pe numele său adevărat Mihail Eminovici, poetul nepereche, "luceafăr al poeziei românești", a văzut lumina zilei, pe "15 ghenarie 1850", în Botoșani, așa cum se consemnează în registrul de nașteri și botez din arhiva Bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani.
Și-a petrecut copilăria la Ipotești, iar adolescența la Cernăuți, localitate în care a urmat gimnaziul. A debutat la vârsta de 16 ani, cu poezia "De-aș avea", în revista "Familia" a lui Iosif Vulcan, care i-a și propus schimbarea numelui, din Eminovici în Eminescu.
La sugestia criticului literar Titu Maiorescu, și-a desăvârșit studiile la Universitatea din Viena și la cea din Berlin, unde a studiat operele unor filozofi greci, germani, olandezi, elvețieni, precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și operele filozofilor orientali, care îi vor influența modul de gândire, opera şi viața.
A publicat în prestigioasa revistă "Convorbiri literare" a Asociației culturale "Junimea" din care făcea parte și a scris totodată proză, care conține și elemente sociologice.
Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți al curentului romantic, poeziile sale conținând noțiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, abordând teme, precum: natura, dragostea, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.
După ce, la vârsta de 24 ani, revine în țară, se stabilește la Iași, astfel că, în perioada 1875-1877, lucrează ca jurnalist la "Curierul de Iași", iar din 1877, la Revista "Timpul". Articolele jurnalistice ale vremii urmau linia filozofică adoptată de autor, conservatoare, dar nu reacționară, acesta fiind un susținător al orânduirii sociale din naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și un oponent al liberalismului burghez. Se retrage din gazetărie în iunie 1883, întrucât munca de jurnalist îl epuizează.
Cea mai grea perioadă din viața poetului (1883-1886) este marcată de boală, de suferință, care îi vor provoca, la 15 iunie 1889, decesul, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu. Două zile mai târziu, Eminescu a fost înmormântat la Cimitirul "Bellu" din București.
Titu Maiorescu a dăruit Academiei Române, în anul 1902, manuscrisele lui Mihai Eminescu, constând în 46 de volume, ceea ce înseamnă aproximativ 14.000 de file.
În 1948, pentru contribuția sa însemnată la dezvoltarea culturii naționale și internaționale, poetul nepereche a fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Patriot până în măduva oaselor, Eminescu a lăsat românilor un salut celebru: "Trăiască nația!", respectiv, "Sus cu dânsa!"
De bună seamă, Eminescu rămâne reper literar suprem în cultura românească, reper absolut al spiritualității românești.
