Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Motto: "ce frumos era/ aveam o oră a noastră/ plină cu apă și flori
stelele intrau una în cealaltă/ privighetorile în privighetori"
(Corneliu Antoniu)
(!) nu pot veni... Astăzi mă duc la doamna Mâine,
plec mai devreme, că-i târziu... şi vreau s-ajung
la timp, fiindcă am visat că face Pâine
încă de Ieri... la revedere, drumu-i lung (!)
(!) e foarte lung... şi-am auzit că niciodată,
încă de Azi, acolo, nimeni n-a ajuns,
am întrebat... ştiu, pentru mine stă la poartă,
cu Ne/Răbdare şi cu Pâine, drept răspuns (!)
(!) e cam târziu... însă târziul nu mă teme,
am leac de vremea şi de timpul dumnealui
chiar dacă moartea se trezeşte-n crizanteme
şi-mi face semn că-s visul ei şi-al nimănui (!)
(!) nu-mi fac mustrări, nu mă opresc... habar nu are
că merg spre Mâine, dar spre mâinele de Ieri,
spre înapoi... la început de Lumânare,
dar tot la ea ajung... adică Nicăieri (!)
