Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
vin lupii toţi, acuma!... i-auzi? - nu mai rezistă
flămânzi, fără lupoaice, cu lăcomia tristă,
cu ochii duşi aproape de stins, fiindcă n-au
văzut măcar o umbră de căprioară!... hau!
hau! hau!... cât mai încoace, spre sat, spre îndurare -
unde or fi, acuma, atâtea căprioare?
pe una a mâncat-o poetul... ştii tu când:
când umbra poeziei fierbea pe cest pământ!
dar unde-s celelalte?... te uită şi vezi bine
cum fug din cărţi, din moarte... şi se retrag în sine?!
vin lupii toţi să-ntrebe de ce? oare de ce-i
atâta lăcomie?... şi se retrag şi ei?!
hau! hau! - hai mai încolo, acuma, pe cărare,
să-i aşteptăm cu Lacrimi, cu Pâine şi cu Sare,
să le citim Isprava Poetului... şi-apoi
să vezi ce fel ne roagă să (nu) urlăm şi noi!
